Luni, 31 august 2020, de Ziua Limbii Române, între orele 16.00-19.00, în grădina Muzeului Național al Literaturii Române din București (str. Nicolae Crețulescu nr. 8), va avea loc Maratonul de Poezie și Jazz, ediția a XII-a, difuzat în direct de Radio România Cultural. 22 de nume importante din generaţii şi geografii literare diferite vor susține lecturi publice de câte 5 minute. Sunt invitate 11 poete: Ioana Crăciunescu, Mina Decu, Anastasia Gavrilovici, Ioana Greceanu, Cătălina Matei, Rozana Mihalache, Iulia Pană, Alina Purcaru, Andra Rotaru, Amelia Stănescu și Florina Zaharia. Sunt invitați 11 poeți: Romulus Bucur, Teodor Dună, Sorin Gherguț, Bogdan Ghiu, Florin Iaru, Claudiu Komartin, Luca Ștefan Ouatu, Ioan Matiuț, Bogdan O. Popescu, Adrian Suciu și Robert Șerban. Vor susține recitaluri câteva dintre cele mai importante și mai autentice nume ale blues-ului și jazz-ului contemporan românesc: Maria Răducanu, Nadia Trohin, Cătălina Beța, Mircea Tiberian și Mike Godoroja & Blue Spirit. Amfitrionii Maratonului sunt Dan Mircea Cipariu și Ioan Cristescu. Art director: Mihai Zgondoiu. Producător: Anamaria Spătaru. Organizatorii Maratonului de Poezie și Jazz sunt Primăria Municipiului București prin Muzeul Național al Literaturii Române din București și asociația Euro CulturArt. Coproducător: Radio România Cultural. Proiect cofinanțat de AFCN (Administrația Fondului Cultural Național).
Revista Observator cultural și AgențiadeCarte.ro sunt partenerii media ai evenimentului. „Condițiile speciale de prevenire a COVID 19 ne pun în situația de a oferi publicului interesat de Maratonul de Poezie și Jazz doar transmisiunea în direct pe Radio România Cultural, luni, 31 august 2020, între orele 16.00-19.00, și transmisiunea online a evenimentului. Vă mulțumesc pentru înțelegere.”, a declarat Dan Mircea Cipariu.
Eveniment cinstit de COTNARI!
Continuăm seria de interviuri a Maratonului de Poezie și Jazz cu scriitorul Florin Iaru:
În urmă cu 12 ani se lansa Maratonul de Poezie și Jazz. De-a lungul timpului, s-au succedat poeți și muzicieni contemporani, iar evenimentul a căpătat amploare. Care sunt primele imagini la care te gândești acum când spui Maratonul de Poezie și Jazz?
Evident, la mine mai tânăr. La prieteni care nu mai sunt (Traian T Coșovei, Cornelia Maria Savu). La o epocă nițel mai veselă, când credem că tot ce zboară poate fi mâncat. La nopțile (că se termina târziu tare) de la Muzeul Literaturii Române. La poeții care se îndrăgosteau de microfon. La crâșma lui Eugen Suciu. La certurile pe poezie. La prietenii care veneau din provincie special pentru maraton. La Anamaria Spătaru, care își frângea mâinile că iese din timpul emisiunii. Și, fără-ndoială, la alți oameni care, de-a lungul timpului, au făcut posibil acest eveniment, înainte de a lua ființă în București. Unii, morți, alții, plugari. Deci, pe scurt, mă gândesc la vremuri mai bune.
De la ediție la ediție, acest eveniment a adus pe scenă poeți și muzicieni într-un format care atrage un public divers, atât pe cel prezent la fața locului, cât și pe cel care ascultă transmisiunea live, la Radio România Cultural. Crezi că acest format de spectacol va influența modul în care vor fi gândite alte evenimente, în spațiul real sau virtual, în viitor?
Să spun da? Dă bine. Dar nu cred.
Să spun nu? Dă rău și nu e pe de-a-ntregul adevărat.
Maratonul își are definită propria identitate. Are tradiție, poeții și-au învățat și și-au luat rolul în serios, muzicienii ascultă, publicul știe, iar orele trec ca apa.
Dimpotrivă, cred că fiecare emisiune sau inițiativă ar trebui să aibă un format propriu, ușor de identificat și ușor de ținut minte.
În plină pandemie, fiecare poet invitat la Maraton va citi, timp de cinci minute, în direct la Radio România Cultural, poeme inedite sau deja publicate. Tu ce ai ales?
Păi, ca tot tinerelul care vrea să zguduie asistența, inedite. Dar, pe de altă parte, spiritul critic mă bate la cap în fiecare zi: „Băi, orgoliosule! Ăsta e un spectacol (și, când zice „spectacol”, cască gura larg, să fie sigur că l-am înțeles). Nu plictisi publicul! Nu te întinge. Nu te da mare. Alege ceva mai ușor, mai zglobiu, mai cu poantă.”
Îți dai seama că sunt în mare încurcătură.
Ai scris în aceste luni în care distanțarea socială a trebuit să fie adoptată de noi toți? Unii dintre participanții la Maraton au trăit și timpuri cu alte restricții, alții acum s-au confruntat pentru prima dată cu îngrădiri ale libertății.
Ehei, numai de îngrădiri din astea să ai parte (glumesc – nu, să nu ai parte). În ceea ce privește restricțiile și scrisul, eu știu un lucru. Nu există restricție care să te împiedice să scrii, dacă chiar vrei să scrii. Cei mai mulți autori pe care îi cunosc mă băteau la cap că lor le lipsesc timpul, locul și prilejul pentru a scrie o capodoperă (măcar una). Ce să vezi? N-au scris. Motivul e simplu: n-au avut ce. Mie, unuia, mi-a mers bine. Am scris exact cât trebuie.
Uneori, scrisul se află în centrul vieții, iar alteori nu mai poate ocupa acest loc. Ai trăit perioade mai bizare decât cele de acum?
Cum să pun un surâs care să se citească? Bineînțeles. Când am văzut moartea cu ochii și i-am adulmecat duhoarea. Să știi că eu mi-am trăit jumătate din viață înainte de ’89, într-o lume de neimaginat azi, oricâți viruși s-ar plimba prin lume. Pe vremea aia, oamenii erau mai răi ca boala.
Cum refaci relația izolare/alienare – scris – spațiu exterior?
Mie mi-e bine oriunde. Dacă sunt liber, dacă văd și simt. Dacă am cu cine vorbi. Și dacă am măcar o măsuță pe colțul căreia să-mi scriu ciudățeniile. Cum, când lumea mi-e deschisă a privi…
Un loc – imaginar ori real – unde-ți dorești să poți scrie sau citi în curând ar fi…
Șirnea, satul lui Țeposu. Acolo îmi imaginez un roman.
_
Florin Iaru (Râpă) s-a născut la 24 mai 1954, în București și este unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi ai generaţiei optzeciste.. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București, în 1978. Profesor la Galați și la Bulbucata, până în 1982, a devenit redactor al Editurii Cartea Românească în anul 1990, iar în perioada 1991-1992 a fost redactor la publicația Cotidianul. Scriitorul Florin Iaru își face debutul literar în anul 1962, prin publicarea unor versuri în revista Luminița. Devine membru al Cenaclului de luni din anul 1970, sub conducerea lui Nicolae Manolescu. În anul 1981, volumul său Cîntece de trecut strada se bucură de succes editorial, iar în 1982 contribuie la scrierea volumului Aer cu diamante, alături de Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei şi Ion Stratan. A fost vicepreşedintele Uniunii Scriitorilor în perioada 1995-1996. A realizat şi a prezentat emisiuni de cultură la postul naţional de televiziune şi la TVR Cultural. Face parte din echipa redacţională a săptămînalului Caţavencii. Alte volume: La cea mai înaltă ficţiune (Cartea Românească, 1984), Înnebunesc şi-mi pare rău (Cartea Românească, 1990), Poeme alese (Aula, 2002), Tescani 40238 (volum colectiv, Image, 2000), Poveşti erotice româneşti (volum colectiv, Trei, 2007), Prima mea beţie (volum colectiv, ART, 2009), Povestiri cu final schimbat (ART, 2013). La Editura Polirom a mai publicat Fraier de Bucureşti (2011, 2015) şi o povestire în volumul colectiv Scriitori la poliţie (2016), iar în 2017 volumul Sânii verzi. Poemele sale au fost incluse în antologii din Germania, Italia, Anglia, Franţa, Spania, Statele Unite, Rusia etc. În 2019, a publicat volumul de poezie Jos realitatea!, Editura Paralela 45.
