Vlad Muşat s-a născut la 29 septembrie 1988, în Băicoi, Prahova, iar în prezent locuiește în Ploiești. A publicat poezie în revistele: Familia, Meridianul Cultural Românesc, Sintagme Literare, Literadura, Qpoem (revistă online), Discobolul, Banchetul, Scriptor, O mie de semne (revistă online), New York Time Magazin. De asemenea, a publicat proză în revista online O mie de semne. Este câștigător al Festivalului Național de Poezie „Costache Conachi”, ediția a XXVII-a (Tecuci, 2019). A debutat anul acesta cu volumul de poezie “ La inaugurarea cimitirului de elefanți” (Editura Junimea). Tudor Voicu a dialogat, în exclusivitate pentru AgențiadecArte.ro cu poetul Vlad Mușat.
Vrem sau nu, debutul e un moment unic în destinul unui poet. Cum te-a găsit prima ta carte și cum ai primit-o?
Sincer, nu am crezut că în plină pandemie voi avea șansa să debutez (mulțumesc editurii Junimea!). M-am bucurat când am atins cartea, probabil că așa se simt și jucătorii de fotbal când ridică un trofeu deasupra capului.
Care sunt motoarele și oamenii care te-au susținut pe drumul tot mai discret și lipsit de utilitate al poeziei?
Motoarele… întrebările pe care mi le-am pus și la care tot eu am găsit răspunsurile (nu neapărat corecte). Mă obligi să întocmesc o listă și stau prost cu memoria, dar: Mihók Tamás (el e principalul vinovat), Hristina Doroftei, Călin Vlasie (să nu uităm că m-am format pe Qpoem), Marian Neguțu (aka Ghe Adacor), Lucian Vasiliu, Claudiu Komartin (am primit sfaturi bune la Institutul Blecher) plus cei pe care i-am omis fără să vreau. M-am ferit mereu să dau nume, nu vreau să-mi fac publicitate pe spatele lor, de asta am fost zgârcit și cu mulțumirile. Firește, un mare rol l-au avut și îl au cărțile de poezie (am și doi idoli, Charles Bukowski și Leonard Cohen), care m-au trezit la realitate când credeam că poezia începe și se termină cu mine.
”voi fi osho al poeziei/ mă voi îmbogăți smerindu-mă” – cu ce te răsplătește poezia?
Cred că poezia a venit să încline balanța, pe sistemul: when life gives you lemons, make poetry. E amuzant că cei care nu sunt în hora asta mă întreabă câți bani fac (apropo, poezia e lipsită de utilitate că nu-ți plătești utilitățile scriind?) și nu mă cred când le spun că sunt la fel de “bogat” ca înainte.
Versurile tale sunt atent și ironic ancorate în toate aspectele prezentului. Unde ne îndreptăm? ”Inteligența artificială va prelua controlul”?
La început mi-a fost teamă că inteligența artificială va prelua controlul, acum, văzând încotro ne îndreptăm, mă rog la Dumnezeu să o facă.
Care e povestea titlului ”La inaugurarea cimitirului de elefanți” și unde găsim cartea?
Cartea o găsiți deocamdată pe site-ul editurii Junimea, aici: www.editurajunimea.ro/produs/la-inaugurarea-cimitirului-de-elefanti/
Volumul ar fi trebuit să aibă un alt nume, dar, purtând o discuție cu Claudiu Komartin, el mi-a sugerat că ar fi bine să mă mai gândesc și a venit cu câteva idei de titluri, toate alese din versurile poemelor mele, printre care și “La inaugurarea cimitirului de elefanți”. Bingo!
Îți mulțumesc pentru întrebări și sper să ne revedem sănătoși la o bere. Pace și purtați măști în spații închise!
