Catedrala bizantină Sfânta Sofia a devenit moschee

O veste halucinantă a acestor zile, și-așa teribile din cauza pandemiei cu coronavirus, ce anunța transformarea bazilicii Sfânta Sofia din Istanbul în moschee – după ce Consiliul de Stat a stabilit că statutul de muzeu a fost atribuit ilegal edificiului de către fondatorul Turciei moderne, Mustafa Kemal Atatürk, în 1934 – a cutremurat lumea creștină de pe întreg pământul. Președintele turc Recep Tayyip Erdoğan a deschis ușile Hagiei Sofia, la 10 iulie 2020, pentru îndeplinirea serviciului religios al cultului musulman, declarând că Turcia și-a exercitat dreptul de suveran în transformarea structurii iconice din secolul al VI-lea într-o moschee și că va interpreta criticile despre decizia lui ca pe un atac la independența țării. 

O minune a lumii, o operă arhitectonică unică, edificată în secolul al VI-lea, templul sacru al încoronării împăraților bizantini şi sit UNESCO, Catedrala Sfânta Sofia face parte din patrimoniul cultural mondial al umanității și așa va rămâne în veacul vecilor, oricâte asedii, de orice natură, inclusiv religioasă va avea de îndurat, tot așa cum minunile lumii antice nu vor dispărea niciodată din memoria afectivă a omenirii. Biserica actuală, reconstruită în vremea împăratului Iustinian (482-565) pe locul fostului edificiu ridicat de Constantin cel Mare în anul 325 (lăcașul a ars într-un incendiu, în anul 404), decorată cu mozaicuri, coloane de marmură și acoperișul ce i-a uimit pe toți arhitecții lumii, a fost o vreme catedrala Patriarhiei de Constantinopol. Frumusețea acestui templu l-a copleșit pe Iustinian însuși care își dorise o biserică așa cum nu a mai fost niciodată de la Adam încoace și cum nu va mai fi nicicând de-acum inainte, făcându-l să exclame entuziasmat: „Solomon, te-am depășit!”. De asemenea, arhitectura, grandoarea slujbelor religioase săvârșite aici i-au determinat pe ambasadorii cneazului Vladimir să opteze, în 988 d.Hr., pentru creștinarea rușilor de către Patriarhia de Constantinopol. Timp de aproape un mileniu, în Sfânta Sofia, Sfânta Înțelepciune a creștinilor, s-au ridicat imnuri de slavă lui Iisus Hristos și Maicii Domnului. Din nefericire, ultima ceremonie creștină a fost săvârșită la 29 mai 1453, când Constantinopolul a căzut în mâinile otomanilor, după care sultanul Mahomed Cuceritorul a ordonat ca Sfânta Sofia bizantină să devină moschee, lăcaș al cultului musulman, în care s-a ţinut ritualul religios conform Coranului, timp de 500 de ani. Legendele spun că pe unul din pereții albi s-a păstrat amprenta palmei pline de sânge a sultanului.

Convertită în moschee, catedrala a fost transformată în muzeu, în 1934, de preşedintele Republicii laice a Turciei, Mustafa Kemal Atatürk, care a dorit „să o ofere umanităţii”. Multă vreme, oficialități ale Patriarhiei Ecumenice şi ale Sfântului Scaun au întreprins demersuri pentru restituirea Sfintei Sofia către Biserica Ortodoxă, însă toate aceste eforturi au fost zadarnice, deoarece autorităţile turceşti au reuşit, prin deturnarea muzeului, o întoarcere în evul mediu al lui Mahomed al II-lea Cuceritorul (1432-1481), cel care a adus sfârşitul Imperiului Bizantin. Într-o relatare critică pentru bizantini şi fondatorii Turciei moderne, Erdogan a spus că i-ar putea ierta de blestemul aruncat de Mahomed al II-lea asupra celor care ar face din moscheea Sfânta Sofia o biserică.

Perdele pentru spectacol alternativ

Odată cu această convertire musulmană a Catedralei Sfânta Sofia, lumea creştină se întreabă ce se va întâmpla cu numeroasele mozaicuri originale, aflate în interiorul bazilicii, dacă vor fi acoperite sau chiar distruse. Ziarul turcesc Hurriyet a relatat că acestea vor fi acoperite cu perdele special concepute pentru ritualul rugăciunilor musulmane şi că vizitatorilor li se va cere să-și scoată încălţările înainte de a pătrunde în lăcaş, aşa cum se obişnuieşte la toate moscheile. Aceste mozaicuri, repere ale artei bizantine, cu reprezentări ale lui Iisus şi ale ctitorilor, au fost astupate pe perioada celor 500 de ani islamişti şi dezvelite din momentul în care biserica a devenit muzeu. Fiecare dintre noi a admirat fascinanta lucrare aflată pe cupola din spatele altarului ce-i înfăţişează pe Fecioara Maria şi pruncul Iisus. Pantocratorul îl arată pe Iisus binecuvântând lumea cu mâna dreaptă și purtând scripturile în mâna stângă, iar „Deesis”, cel mai renumit mozaic din lume, situat pe peretele vestic, este apreciat ca fiind începutul renașterii artei bizantine.

„Nu poţi rămâne indiferent”

Ce se va întâmpla cu Sfânta Sofia? Va fi un teatru bizar, în care rolurile principale le vor juca perdelele care se vor trage sau se vor deschide în funcţie de spectatori. Se coboară peste mozaicuri, pentru slujbele musulmane, se ridică pentru turiştii desculţi. O situaţie nemaiîntâlnită în întreaga istorie a umanităţii. Evenimentul conversiunii a stârnit reacţii critice din partea liderilor religioşi şi politici, printre care Patriarhul ecumenic de Constantinopol, Bartolomeu I, care a avertizat încă de luna trecută că „transformarea bazilicii Sfânta Sofia în moschee ar putea întoarce milioane de creştini din lume împotriva islamului”, notează Agenţia France-Presse. „Sfânta Sofia este un monument aparţinând întregii umanităţi, independent de orice credinţă religioasă”, a amintit ministrul grec al Culturii.

„UNESCO regretă profund decizia autorităților turce, luată fără discuții prealabile și solicită păstrarea valorii universale a patrimoniului mondial. Această decizie ridică problema impactului schimbării de statut asupra valorii universale a proprietății. Statele au obligația să se asigure că modificările nu afectează Valoarea universală excepțională a site-urilor înscrise pe teritoriile lor.” (Directorul general al UNESCO, Audrey Azoulay). Rusia şi Grecia, dar şi Statele Unite şi Franţa, au luat de asemenea atitudine faţă de această măsură luată de preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan. Subliniind că „în istoria relaţiilor dintre Rusia şi Constantinopol au existat câteva momente, uneori foarte dificile”, patriarhul Kirill afirmă că „orice încercare de a umili sau de a călca în picioare moştenirea spirituală milenară a bisericii din Constantinopol este percepută de către poporul rus, atât în trecut cât şi în prezent, cu amărăciune şi indignare”.

Scriitorul turc, laureat al Premiului Nobel pentru  Literatură (2006), Orhan Pamuk, criticând decizia guvernului, declară: „A o transforma înapoi în moschee înseamnă a spune restului lumii, din păcate, că suntem laici.”

„Nu poți rămâne indiferent în fața negurii invazive a minții unui om; nu ai cum, dacă ceva, măcar un dram din ceea ce numim civilizație contează și pentru tine. Oare turcii cu mintea limpede – atâția câți au scăpat teferi și nu înfundă încă temnițele sultanului – înțeleg că gestul lui Erdogan nu are nicio legătură cu Allah și credința? Oare Europa înțelege că semnătura pe acel decret este doar un preambul pentru ceva ce nu va însemna nici Binele, nici Adevărul, nici Frumosul?

Nori negri peste Hagia Sophia și peste oameni.” (scriitorul român Mihai Șora). Încheiem cu aprecierile arheologului şi istoricului de artă belgian Charles Delvoye (1917-1991), specialist în arta greacă şi bizantină: „Credinciosului ce se pregătea să intre în Sfânta Sofia îi era oferită viziunea unei scene din lumea celestă, care îi întărea sentimentul despre măreţia cetăţii Constantinopol şi a Bisericii sale, întrucât şi una şi cealaltă, proslăvite în lumea de dincolo şi în acelaşi timp închinate Maicii Domnului, erau asigurate că beneficiază de protecţia divină.”

Astăzi, Sfânta Sofia este un metis, o fiinţă bipolară, alcătuită din vestigiile bizantine şi adăugirile musulmane, un Ianus cu două feţe ce atestă dezarticulările produse de lupta pentru supremaţie, de-a lungul istoriei. Otomanii au construit în exterior patru minarete, iar în interior au adăugat panouri cu numele arabe ale lui Dumnezeu, Profetul Mohamed și califii musulmani. Imaginea lui Iisus Pantocrator a fost înlocuită cu un verset din Coran şi îngerii, cu medalioane mari, cu caligrafii arabe aurite, pe fond negru. Au apărut de-a lungul timpului o fântână pentru spălatul ritualic, un orologiu, o școală coranică și mausolee.

Partea plină a paharului ne face să spunem bine că nu au pus-o la pământ cum a făcut regimul Ceauşescu, demolând cartier după cartier în Bucureşti, locuri care accentuau denumirea de Micul Paris, făcând loc monstruoasei clădiri cu titlul mistificator, Casa Poporului. Cele două destine seamănă atât de mult…

Maria Dobrescu