A trecut deja o lună de la emiterea Decretului privind instituirea stării de urgență pe întreg teritoriul României; mai mult, perioada de carantină s-a prelungit cu încă o lună, iar acest răstimp de izolare și de introspecție ne dă tuturor de gândit asupra multor aspecte personale, sociale sau economice pe care poate le-am trecut cu vederea sau ignorat. Paradigma cunoscută până acum, impusă de neoliberalism – marcată de condiții de creștere continuă economică și de consumerismul excesiv, de poluare și de încălzirea globală, de competiție acerbă și de ritmul frenetic al vieții de zi cu zi – nu mai poate fi susținută. Incertitudinea și precaritatea își fac simțită prezența și în arta contemporană, indiferent de rolul pe care îl are fiecare: artist, galerist, curator, director de muzeu, organizator de târg de artă, etc.
Ce alternative, ce feluri de a crea și de a expune sunt posibile în situația de față și în viitor? Proiectul de cercetare Eco DosArt este, după cum afirmă Mihai Zgondoiu, curatorul programului, „un prim pas de conștientizare și punere în practică a opt creatori români contemporani care vor încerca să rezoneze online, ecologic și responsabil prin artă și literatură”.
Eco DosArt (#stamacasa) se desfășoară într-o primă fază în perioada martie-septembrie 2020, online, din două motive: pe de o parte pentru că, așa cum remarcă Mihai Zgondoiu, „digitalizarea proceselor de comunicare economisește materie primă vegetală”, pe de altă parte pentru că, atât de blamat până de curând, mediul digital a rămas în aceste zile de distanțare socială singura modalitate de racordare nu doar la arta contemporană, ci la cultură în general.
Într-adevăr, „mediul este mesajul”, așa cum demonstra Marshall McLuhan, dar în cazul proiectului Eco DosArt, acesta se constituie totodată într-un program-experiment de arte vizuale și poetice, devenit un atelier deschis de creație și un spațiu virtual pentru prezentarea unor proiecte eco.
Artiștii vizuali care fac parte din proiect sunt: Cosmin Paulescu, Bogdan Rață, Iulia Toma și Mihai Zgondoiu, cărora li s-a alăturat ulterior și Dan Raul Pintea, iar poeții care susțin, prin mesajul lor scris, conceptul de la care proiectul Eco DosArt (#stamacasa) a luat naștere sunt: Dan Mircea Cipariu, Robert Șerban, Gabriela Toma și Florina Zaharia.
Granița dintre arte vizuale și literatură este, desigur, doar o convenție, a cărei nerespectare este nu doar permisă, ci chiar încurajată, în spiritul experimentelor avangardiste, sau, mai curând, a seriei digitate americane de publicații și performance House Party din cadrul The Poetry Project.
Astfel, în prima lună de la lansare, Mihai Zgondoiu postează – oarecum în stilul seriei de instrucțiuni artistice „do it” curatoriată de Hans Ulrich Obrist și distribuită pe pagina sa de Instagram – „Greta Garbo” – rețetă veche de import, în timp ce Florina Zaharia scrie un poem pe masca chirurgicală pe care o poartă. Cosmin Paulescu locuiește în zona lacului Băneasa din București și este preocupat de poluarea apei. Într-o propunere artistică de ecologizare a acestui habitat, el vine cu schița unui obiect utilitar barcă/plută realizat din „cantități uriașe de sticle din plastic ce formează o masă de deșeuri unduitoare”. În continuare, Gabriela Toma ne împărtășește un poem intitulat „Scrisoare de dragoste”, iar Dan Raul Pintea realizează, cu „Dragoste”, din ambalaje și cutii, hârtia manuală ce va fi folosită în a doua parte a proiectului, în luna septembrie, când, sperăm, lucrurile vor fi reintrat într-o normalitate în ceea ce privește participarea publicului la evenimente în spații fizice, nu doar virtuale. De asemenea, Dan Mircea Cipariu scrie un poem inspirat de tricourile cu „Dragoste” primite în dar de la Dan Raul Pintea, prin curier, în cutii reciclate tot cu „Dragoste”.
Pentru sculptorul Bogdan Rață o direcție de cercetare în practica sa artistică este dată de relația dintre sculptură, imagine, obiect, text și elementele naturale pământ, ipsos, apă, lumină: „Cum descrii sculptura? Cum arăți legătura dintre ea și imagine, dintre obiect și text? Cum explici legătura dintre imagine și pământ, ipsos, apă, lumină? Cum redai în lut lucruri pe care nu le poți descrie decât cu ajutorul ipsosului? Cum arată sculptura, imaginea, lumina?”.
Și la Iulia Toma – artist vizual ale cărei lucrări textile reprezentative expuse în 2015 la bienala de la MAK mi-au ghidat cercetarea curatorială în cadrul masterului pe care l-am absolvit la Universitatea de Artă Aplicată din Viena – lumina joacă un rol important; una dintre contribuțiile sale în proiect poartă titlul „light sketches for a balcony oasis”.
Pentru că #stamacasă, pe lângă mesajul unic pe care fiecare lucrare din proiect îl poartă, numitorul comun al acestora este izolarea, sau mai exact actul de creație în izolare.
Ca o concluzie la întreaga analiză desfășurată mai sus, recurg la observația poetului Robert Șerban, ale cărui postări pe facebook poartă cu sine o valoare literară incontestabilă, întocmai precum poemele sale: „Orașele fără oameni pe străzi arată cam kitschcock.” Lansat vineri, 20 martie 2020, Eco DosArt (#stamacasa) este un proiect al Asociației Euro CulturArt, desfășurat în parteneriat cu Spațiul de Artă Contemporană ATELIER 030202 din București, Teatrul de Comedie și Muzeul Național al Literaturii Române din București, beneficiind de sprijinul financiar al AFCN (Administrația Fondului Cultural Național) și de susținerea producătorului Radio România Cultural Anamaria Spătaru. De urmărit pe facebook la tiny.cc/46iolz.
Ana-Daniela Sultana
