Scriitorul Florin Iaru a lansat recent ”Atelierul de croitorie literară”, un spațiu virtual unde își propune să realizeze ”un atelier de lucru pe text”. ”Mi-am bătut mult capul zilele astea, cum se poate organiza așa ceva, acum, cînd ne țiuie urechile de singurătate. Și cînd nimic din casă nu ne împinge la scris, deși toată lumea aștepta pandemia să se arunce în brațele nesățioase ale creației. Singura idee care mi-a venit e aceea a unui atelier de lucru. I-am zis „de croitorie”, pentru că mie mi se pare cea mai „literară“ artă aceea prin care cusăturile și îmbinările sînt de așa natură, că pielea sensibilă a cititorului nu simte nimic. Apoi, pentru că croitoria e un meșteșug, iar aici noi nu proslăvim geniul (să fie sănătos, cu ăsta vine fiecare de acasă), ci judecăm potrivirea cuvintelor în frază, a acțiunii și a personajelor în poveste și a înțelesurilor în final.”, a scris Florin Iaru. Cei interesați se pot înscrie pînă pe 21 aprilie 2020, la adresa adlitteram2014@gmail.com.
Florin Iaru (Râpă) s-a născut la 24 mai 1954, în București și este unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi ai generaţiei optzeciste.. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București, în 1978. Profesor la Galați și la Bulbucata, până în 1982, a devenit redactor al Editurii Cartea Românească în anul 1990, iar în perioada 1991-1992 a fost redactor la publicația „Cotidianul”. Scriitorul Florin Iaru își face debutul literar în anul 1962, prin publicarea unor versuri în revista „Luminița”. Devine membru al Cenaclului de luni din anul 1970, sub conducerea lui Nicolae Manolescu. În anul 1981, volumul său „Cîntece de trecut strada” se bucură de succes editorial, iar în 1982 contribuie la scrierea volumului „Aer cu diamante”, alături de Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei şi Ion Stratan. A fost vicepreşedintele Uniunii Scriitorilor în perioada 1995-1996. A realizat şi a prezentat emisiuni de cultură la postul naţional de televiziune şi la TVR Cultural. Face parte din echipa redacţională a săptămînalului Caţavencii. Alte volume: La cea mai înaltă ficţiune (Cartea Românească, 1984), Înnebunesc şi-mi pare rău(Cartea Românească, 1990), Poeme alese (Aula, 2002), Tescani 40238 (volum colectiv, Image, 2000), Poveşti erotice româneşti (volum colectiv, Trei, 2007), Prima mea beţie(volum colectiv, ART, 2009), Povestiri cu final schimbat (ART, 2013). La Editura Polirom a mai publicat Fraier de Bucureşti (2011, 2015) şi o povestire în volumul colectiv Scriitori la poliţie (2016), iar în 2017 volumul ”Sânii verzi”. Poemele sale au fost incluse în antologii din Germania, Italia, Anglia, Franţa, Spania, Statele Unite, Rusia etc.
AgențiadeCarte.ro vă prezintă textul postat de Florin Iaru pe contul său de facebook.
De-a lungul timpului, mi-au scris mulți „absolvenți”, plîngîndu-se că le lipsesc liniile morții din vremea cursurilor. Și, oare s-ar îngădui?, n-aș putea fi eu atît bun la inimă încît să-i primesc (să-i primim) din nou, ca să poată scrie? Înțeleg, empatizez profund, dar e exclus. În primul rînd, popa nu predică de două ori pentru baba surdă. În al doilea, e profund necinstit să-i iei cuiva banii, doar ca să poată scrie. Adică să facă abstracție exact de lucrul la care se angajează contractantul. E ca și cum aș vinde un telefon la care nu nu poți vorbi, dar ce poze face!
Însă cererile continuă să vină. Sînt cîțiva vechi cursanți care mă tot bat la cap (cu delicatețe și cu prietenie). Mai ales pentru că lumea literară românească e așa cum e. Mică, meschină și săracă. Lipsită de anvergură ori de profesionalism.
Prin urmare, m-am gîndit la un atelier de lucru pe text. Mi-am bătut mult capul zilele astea, cum se poate organiza așa ceva, acum, cînd ne țiuie urechile de singurătate. Și cînd nimic din casă nu ne împinge la scris, deși toată lumea aștepta pandemia să se arunce în brațele nesățioase ale creației.
Singura idee care mi-a venit e aceea a unui atelier de lucru. I-am zis „de croitorie”, pentru că mie mi se pare cea mai „literară“ artă aceea prin care cusăturile și îmbinările sînt de așa natură, că pielea sensibilă a cititorului nu simte nimic. Apoi, pentru că croitoria e un meșteșug, iar aici noi nu proslăvim geniul (să fie sănătos, cu ăsta vine fiecare de acasă), ci judecăm potrivirea cuvintelor în frază, a acțiunii și a personajelor în poveste și a înțelesurilor în final.
Așa că i-am zis simplu:
Atelierul de croitorie literară
- Cum se organizează și cine poate participa la el
Este un atelier exclusiv pentru „avansați”, adică pentru cei care au urmat (măcar) un curs de „scriere creativă” pe care îl recunoaștem. De ex., cele făcute de Bogdan-Alexandru Stanescu, Cezar Paul-Bădescu, Cosmin Perta, T.O.Bobe, Iulian Tănase, Marin Malaicu-Hondrari,poeta rumeno, Dan Coman sau Cristian Teodorescu (despre mine și Marius Chivu nici nu mai pomenesc. E un must). De ce? Din simplul motiv că nu am nici timpul, nici răbdarea (a mea și a celorlați) de a lămuri chestii simple, elementare. Și pentru că e o inutil să citim și să ascultăm chestii slabe, încercări, cum li se mai spune.* (vezi nota de subsol).
De asemenea, cei care au publicat „pe bune“ sînt bineveniți. De exemplu, în Iocan.
Apoi, fiind un atelier de lucru, aici nu e timp nici de bîjbîieli, nici de pierdut timpul. Ici, un clin, dincolo, o pensă, aici nu e tivul fixat, vezi că aici face cută. Cam despre asta e vorba.
Atelierul funcționează săptămînal, duminică dimineața, de la ora 10.30. Durează 1,30-2-2,30 ore, în funcție de discuții. Vom avea trei lecturi (fragmente) de maximum 5 minute din lucrările pe care le-au propus. Spun „scurte lecturi“, pentru că textele, în integralitatea lor, vor fi cunoscute auditoriului din timp.
Cum facem selecția?
Înainte de a începe atelierele, fiecare participant va trimite unul (două) text(e) la care ține, pe care îl (le) vrea expus(e) publicului și comentat(e). E de dorit ca textele să sosească cu o mult timp înainte de începerea întîlnirilor. Pentru verificare, observații și programare. Sau chiar pentru respingere.
Cum se desfășoară?
Fiecare ședință va avea un tipic al ei. La început, va fi lectura autorului. Pentru a-i auzi vocea, intonațiile, bîlbele, ezitările. Și pentru a se auzi el însuși, prin oasele temporale. Apoi beneficiază de 25 de minute de discuții, la care participă membrii atelierului. În cazul în care discuțiile se prelungesc, cu atît mai bine. Nimeni nu va regreta, vă asigur. Mai trist va fi dacă nu e nimic de spus. Apoi al doilea și al treilea autor. La sfîrșit, intervine tutorele care discută textele, dar și intervențiile.
Observație: Organizarea lecturilor e făcută de tutore. Tot el are dreptul de a tăia discursurile jignitoare sau fugite de la fața locului.
Observație 2: În cazul în care sînt mai mult de 24 de solicitanți, vom organiza ulterior un alt atelier.
Observație 3: Discuțiile vor avea loc pe Zoom. Nu e necesar să cumpărați licență, ca invitați, timpul dvs. nu e limitat.
Condiții tehnico financiare:
Atelierele costă 240 de lei, 6 ședințe.
Suma se achită astfel: o dată, integral sau de două ori, înainte de prima ședință și înainte de a treia. Cei care achită parțial vor citi începînd cu partea a doua. Sper că înțelege toată lumea de ce. Ne interesează în același grad și felul în care gîndiți și vă exprimați.
Va trebui să vă instalați aplicația Zoom https://zoom.us/ (Zoom) pe laptop, tabletă sau telefon.
Scrisoarea dvs. de intenție (împreună sau nu cu textul) trebuie trimisă pînă pe 21 aprilie, pe adresa adlitteram2014@gmail.com. De acolo veți primi instrucțiuni ulterioare.
Nu uitați să menționați vîrsta, ocupația, cursurile absolvite (de oricare ar fi fost ele), eventual locurile unde ați mai publicat. Inutil, cred, să spun că nu luăm în considerare texte deja tipărite. Sau aflate pe net de mai mult de trei luni.
*Deja înțeleg că nu se înțelege. Așa-i cînd ți se pare totul clar. Cînd am spus că aștept de la candidați un soi de CV (ce cursuri au urmat, ce au publicat), intenția mea a fost doar pe jumătate elitistă. Scopul întrunirilor noastre e citirea și comentarea unor texte originale, de o calitate minimă garantată, capabile să trezească idei și să stîrnească discuții/polemici. Nu e exclus să vină din neant un geniu. Nu e exclus. Dar e mai mai mult ca sigur să apară o sută de grafomani. De aceea, chiar și în lipsa oricărui „certificat de bună purtare“, eu pot primi oameni care îmi trimit texte cel puțin bune. Să fie clar: sînt cenzor, administrator și responsabil.
Ah, uitasen, și eu pot greși…
Florin Iaru
