Luni, 3 februarie 2020, de la ora 13.00, în Sala Perpessicius, Str. Nicolae Crețulescu nr. 8 (în spatele Bisericii Albe)Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la o evocare a poetului Ioan Flora. Amfitrion: Horia Gârbea.
Ioan Flora s-a născut în Satul Nou, judeţul Pancevo, în Banatul Sârbesc (acum Serbia), la 20 decembrie 1950 și a scris numai în româneşte. A absolvit Liceul Românesc din Vârşeţ și Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București. Ca student, a frecventat cenaclul Junimea, condus de Ovid. S. Crohmălniceanu. A debutat editorial cu „Valsuri”, în 1970. Publică, printre altele, „Iedera”, „Rimbaud sau altcineva”, „Lumea fizică”, „Trădarea metaforei”, „O bufniţă tânără pe patul morţii”, „Memoria asasină”, „Vulpile violete”, multe din aceste volume fiind traduse apoi în sârbo-croată, limba oficială a spaţiului său natal. Este autorul unei monumentale antologii, acoperind 800 de ani de poezie sârbă şi muntenegreană, rapid epuizată. Volumele i-au fost premiate atât în ţară, cât şi în Serbia. Pentru „Discurs asupra Struțocămilei” (1995) a primit Premiul Asociației Scriitorilor din București și Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Pentru „Iepurele suedez” (1997) a primit Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul ASPRO. Volume din poezia sa au fost traduse în engleză, franceză, germană, italiană, macedoneană, maghiară, sârbă, slovacă și suedeză. A tradus integral în limba română opera poetică a lui Vasko Popa și este autorul și traducătorul Antologiei poeziei sârbe, sec. XIII-XX (1999). Membru şi secretar al Uniunii Scriitorilor din România şi al Asociaţiei Scriitorilor din Serbia, a predat limba română la liceul economic din Alibunar. Din 1977 a fost redactor la ziarul Libertatea şi la revista Lumina, iar între 1991-1993 a devenit redactor şef la Ediţia Libertatea la Pancevo/Novi Sad. Din 1993 s-a stabilit cu familia la Bucureşti. A plecat din această lume într-o zi de 3 februarie a anului 2005, la București.
Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.
