O impresionantă retrospectivă Alexandru Țipoia (1914-1993), menită a comemora un sfert de secol de la moartea artistului, poate fi vizitată până pe 30 ianuarie 2020, în sala Theodor Pallady a Bibliotecii Academiei Române din București. Alexandru Țipoia nu s-a bucurat în timpul vieții sale de o retrospectivă, ceea ce face ca această expoziție să fie cu atât mai meritorie, fără a fi, desigur, prima sau singura manifestare postumă dedicată artistului. În București, prima retrospectivă dedicată acestuia după moartea sa a avut loc în 1998 la Muzeul Național de Artă al României, iar în 2014 Academia Română a marcat Centenarul Alexandru Țipoia printr-un simpozion și o expoziție organizate tot la Biblioteca Academiei Române, demers însoțit de un catalog apărut la Editura Tracus Arte. Curatorul expoziției „Omagiu 25 Alexandru Țipoia” (în sensul primar al termenului, cel de administrator, îngrijitor, sau responsabil al unei case memoriale, colecții, muzeu, etc.) este fiul pictorului, George Tzipoia, de asemenea artist, care, alături de soția sa, Victoria Gloria Tzipoia, se dedică prezervării memoriei tatălui său. Împreună, din resurse personale, soții Tzipoia au reușit anul trecut să inaugureze la București, str. Lt. Aviator Gheorghe Caranda, nr. 79, Casa Memorială Pictor Alexandru Țipoia, în locuința în care acesta a trăit și a creat între anii 1940-1992.
Am avut privilegiul de a lua parte, săptămâna trecută, la câteva zile după vernisajul care a avut loc în data de 16 ianuarie 2020, la un restrâns și foarte detaliat tur curatorial al expoziției „Omagiu 25 Alexandru Țipoia”, susținut de soții Tzipoia la sala Theodor Pallady, ocazie cu care am aflat, dintr-o perspectivă personală, mult mai multe date interesante legate de biografia și opera artistului, decât puteam găsi în orice catalog de expoziție sau cronici ale vremii. Desen, pictură, gravură și sculptură din diferite perioade de creație realizate de Alexandru Țipoia sunt expuse alături de obiecte personale (masca mortuară a artistului, fotografii de familie, însemnări, etc.) precum și alături de lucrări realizate de George Tzipoia.
Această inedită incursiune în universul Țipoia invită oarecum la o reflecție asupra felului în care dimensiunea socio-politică și istorică influențează opera și biografia unui autor, dar mai ales constituie un exemplu de cristalizare a memoriei unei personalități artistice în mentalul colectiv, prin intermediul succesorilor săi. Poate pentru că am vizitat expoziția împreună cu tatăl meu, pictorul Constantin Sultana, „Omagiu 25 Alexandru Țipoia” și felul în care aceasta a fost prezentată de George Tzipoia m-au dus cu gândul la alte familii de artiști, care și-au asigurat un loc în istoria artei românești într-o oarecare măsură și datorită moștenirii artistice preluate și valorificate de succesori. Astfel, mi-au venit în minte familia Mattis-Teutsch originară din Brașov, care se întinde în prezent pe patru generații diferite de artiști, de la Hans Mattis-Teutsch şi Ioan Mattis-Teutsch, până la Waldemar Mattis-Teutsch şi Agnes Mattis-Teutsch, Sorina și Andrei Jecza care păstrează, prin intensa activitate artistică desfășurată la Casa Jecza din Timișoara, memoria sculptorului Péter Jecza sau Raluca Ilaria Demetrescu, care întru amintirea mamei sale, Cornelia Daneț, căsătorită Demetrescu, a realizat o serie de broderii pe batiste, expuse anul trecut la Atelier 030202.
Ana-Daniela SULTANA-CIPARIU
