Joi, 28 noiembrie 2019, la Așezământul Casa ”Sfântul Iosif” din Odorheiu Secuiesc, au debutat atelierele de scriere creativă cu elevii așezământului, în cadrul programului ”Daruri pentru Minte, Trup și Spirit”, organizat de Clubul UNESCO-Adolescenții și sponsorizat de Loteria Română. Coordonatorul atelierelor de scriere creativă, scriitorul Dan Mircea Cipariu, președintele Clubului UNESCO-Adolescenții, a prefațat atelierele de scriere creativă cu o lectură din romanul său ”Planeta Puzzle”, lectură aplaudată la scenă deschisă de către copiii și adolescenții care au făcut neîncăpătoare sala de festivități a Așezământului Casa ”Sfântul Iosif” . După lectură, s-au desfășurat, cu 16 elevi ai Așezământului, atelierele de scriere creativă. Două dintre textele scrise la atelier de Iulia Pârlea (clasa a X-a P, Liceul ”Marin Preda”) și Andrei Florin Todoran (clasa a IX-a IEE, Liceul ”Marin Preda”) pot fi citite mai jos. ”Daruri pentru Minte, Trup și Spirit” este un program umanitar, educativ, social și comunitar prin intermediul căruia 150 de copii și adolescenți ai Așezământului Casa ”Sfântul Iosif” din Odorheiu Secuiesc primesc câteva daruri pentru Trup, prin susținerea cheltuielilor pentru realizarea, în perioada 6 noiembrie 2019 – 10 decembrie 2019, a unor controale și intervenții stomatologice a celor 150 de copii aflați sub îngrijirea Așezământului Casa Sf. Iosif al Asociației religioase ”Congregația Inimi Neprihănite”. ”150 de copii primesc dragostea și bunăstarea sufletească a 8 surori din Ordinul Congregația Inimi Neprihănite. E de ajuns să vezi cu ochii tăi dulapul cu cheile celor 200 de camere ale Așezământului Casa Sf. Iosif, să-i vezi cât de puri sunt acești 150 de copii la liturghia din Capela Așezământului ca să poți înțelege, astfel, cum și cât de subtil lucrează Bunul Dumnezeu cu cei care păreau că au fost părăsiți de șansă socială sau de noroc. Sora Emilia Trif este mama spirituală a celor 150 de copii. Pentru ea timpul devine tot mai mult spațiul de organizare și de realizări al Așezământului. În acest spațiu, toți cei din Așezământ au luat Bacalaureatul, mulți dintre ei au mers la facultăți și și-au găsit un rost în viață. Cu acești copii am făcut câteva exerciții de scriere creativă. Nu a existat text scris în care să nu apară personajele principale Mama și Tata. Dar chiar dacă Mama și Tata biologici au ieșit din biografie, Mama și Tata sunt regăsiți în lacrimile și rugăciunile Maicii Domnului și în iubirea Tatălui ceresc. Voi reveni în Casa Sf. Iosif cu noi Daruri pentru Minte și Inimă.”, a declarat Dan Mircea Cipariu. Radio România Cultural și AgențiadeCarte.ro sunt partenerii media ai programului.
În 1992, fundaţia elveţiană „Basel Hilft” a pornit să construiască la Odorheiul Secuiesc o casă de 200 de camere, în care ar fi vrut să-i instaleze pe copiii de la un orfelinat din Harghita. În 1996, când casa a fost terminată, orfelinatul în cauză fusese renovat, iar autorităţile locale n-au mai fost de acord cu mutarea copiilor, ci au propus ca în clădirea de 200 de camere să funcţioneze un centru cultural. Elveţienii au insistat însă ca destinaţia clădirii să nu fie schimbată, aşa că au căutat să convingă surorile franciscane, apoi Caritas-ul, să o preia. Toată lumea fugea însă de o asemenea responsabilitate, deoarece clădirea era foarte mare, iar întreţinerea ei presupunea costuri la fel de mari.
Până la urmă, Sora Ionela, cea care a creat Congregaţia Inimi Neprihănite în anii ’50, pe când se afla în închisorile comuniste, a acceptat ca surorile greco-catolice să preia clădirea.
Pe 8 decembrie 2019 se vor împlini 22 de ani de activitate a Așezământului Casa ”Sf.IOsif” din Odorheiul Secuiesc. În ciuda greutăților întâmpinate, măicuțele au răzbit. Casa are 200 de încăperi, numai factura la gaz costând într-o lună de iarnă 8.000 euro.
Așezământul Casa ”Sf.IOsif” din Odorheiul Secuiesc are amfiteatru cu 70 de locuri, sală de lectură, ateliere de creație, sală de limbi străine, bibliotecă, depozit de carte, sală de sport, cabinet stomatologic, cabinet de medicina familiei, sala de mese cu 148 de locuri, bucătărie dotată cu electrocasnice de ultimă generație, sală de protocol, croitorie unde sunt confecționate uniformele copiilor, muzeu, grădiniță, livadă cu pomi fructiferi. Toate au fost realizate din donațiile oamenilor cu suflet mare.
******
Roza vânturilor
Înzorzonat de aer rece
Ne dă târcoale zi de zi,
Iar eu un păzitor feroce
Împiedic vântul temerar
O obște mare se adună
La bordul unei nave
Văzând o echinidă-n mare
Cusută ca-n poveste
Iulia Pârlea, clasa a X-a
******
Regele Înzorzonat
Era odată un rege înzorzonat
Și stăpânea un regat minunat
Și era un timp căldișor
Când la obște a venit repejor
Un leu el avea cusut
Pictat cu o acuarelă fără de cusur
Dar era ceva temporar
Trecut repede ca un extemporal
Și ca un păzitor
Cârmuia un întreg popor
Și ca un temerar
El a terminat, dar nu în zadar
Peste Regatul Dezordonat
El, Regele Îzorzonat
Andrei Florin Todoran, clasa a IX-a
******
PLANETA PUZZLE
Toate vieţuitoarele de pe Planeta Puzzle spuneau în loc de “Bună dimineaţa”, „Bună ziua”, „Bună seara” – „O zi fastuoasă!”.
Toate vieţuitoarele de pe Planeta Puzzle spuneau în loc de „La revedere”, „Noapte bună”, „Pa” ori „Adio” – „Salut, povestea continuă!”.
Ziua era foarte lungă pe Planeta Puzzle, iar noaptea foarte scurtă!
Soarele se arăta în fiecare dimineaţă mereu sub un alt chip. Bebeluşii îl vedeau ca pe o uriaşă portocală cu mustăţile transparente ale unei pisici albe. Cei de la grădiniţă se urcau pe o scară fermecată să-l admire cât mai de aproape luând forma unui pui de leu care bătea fericit din palme şi fredona cu toţii copiii „Ahoe, Ahoe!”. Şcolarii erau uluiţi pentru că Soarele făcea tumbe pe cer şi arunca flăcări răcoroase ca o uriaşă pasăre cântătoare. Liceenii îl vedeau printre oglinzi duble şi triple cum pulsează pe cer ca o inimă cu camere luminoase unde îşi spun poveşti secrete îndrăgostiţii. Mamele de pe Planeta Puzzle aşteptau mereu la răsărit un soare ca un coş uriaş din spice de grâu, de orez şi flori de mac, în care sunt toate bunătăţile lumii: ouă de prepeliţă, pâine prăjită cu unt şi cu miere, stele de brânză albastră, case de turtă dulce şi dulceaţă de mure. Bunicii se ţineau de mână ca să privească, pe deasupra caselor şi pe deasupra munţilor, o oglindă strălucitoare în care ei apăreau tot mai tineri, în Luna Park, şoptind un cântecel de la naşterea Planetei Puzzle: „dă-mi guriţa s-o sărut…”.
Fiecare de pe Planeta Puzzle primea încă de la naştere un dar, o moştenire sau o amintire! Nimeni nu avea voie să piardă sau să uite ceea ce primea! Dacă se întâmpla cumva acest fapt trist, cel care pierdea ori uita ceea ce a primit cândva de la cineva era dat uitării pe vecie şi era trimis, într-o navetă întunecată, pe Planeta Uitării, de unde nimeni nu s-a întors niciodată! Noroc că pe Planeta Puzzle creştea Fructul Recunoştinţei din care toată lumea gusta odată pe zi, de Ora Recunoştinţei, pe care fiecare şi-o trecea în program aproape de lăsatul serii.
Uimitor pe Planeta Puzzle era faptul că fiecare locuitor de acolo avea în casă o măşinărie de făcut puzzle. Oamenii visau cu ochii deschişi, mai ales copiii şi bunicii lor, apoi luau repede o coală albă de hârtie şi desenau tot ceea ce îşi doreau sau tot ceea ce le trebuia. Desenele erau frumos colorate şi aveau foarte multe detalii şi explicaţii. După ce desenau, mergeau la maşinăria de făcut puzzle, spuneau formula magică „puzzle-puzzle preparatus”, şi aşteptau cuminţi să primească, într-o tavă de pluş, toate piesele. Aşa au fost făcute Piramidele Puzzle, Turnul Puzzle (care, deşi înclinat precum cel din Pisa, seamănă teribil cu Turnul Eiffel din Paris!), Oraşul Secret Puzzle şi câte şi mai câte.
Locuitorii de pe Planeta Puzzle puteau sufla viaţă peste obiectele primite de către ei în dar! Păpuşile primite de la bunici nu aveau nevoie de baterii pentru a se mişca nestingherite prin casă, iar tricicletele de acum 100 de ani, cu scaun pufos îmblănit, vorbeau şi cântau în rime. Nu exista, de altfel, locuitor de pe Planeta Puzzle să nu fi scris ori să nu fi dedicat cuiva o poezie. Poeziile deveneau, cele mai multe dintre ele, nişte desene din care se făceau puzzle-uri ce concurau anual pentru Premiul Academiei Puzzle, de un milion de monede de aur puzzle.
Două mari pericole existau şi există, însă, pe Planeta Puzzle: Uitarea şi Întunericul! Dacă cineva uita de cineva ori de ceva primit de la cineva i se acorda de trei ori iertare, apoi era dus la Doctorul de Uitare şi, dacă acesta punea parafa că este bolnav de uitare, era trimis pe Pajiştea Celor Fără de Dor. Dacă doctorul nu scria nimic, acel cineva era dus imediat la Judecata Uitării, unde cea mai mare pedeapsă era să fi trimis, într-o navetă întunecată, pe Planeta Uitării, de unde nimeni nu s-a întors niciodată! Pe Planeta Uitării, o spun chiar şi cei mai cunoscuţi vrăjitori şi tămăduitori de spirite rele, a fost, este şi va fi numai şi numai Întuneric. Întunericul se hrăneşte cu cei care ajung pe Planeta Uitării, motiv pentru care Întunericul capătă tot mai multă putere şi tot mai multă Uitare. De aceea cei de Planeta Puzzle nu uită să fie mereu veseli, să facă zilnic sport şi să citească câte o carte pentru a-şi păstra în formă trupul şi spiritul ca nu cumva să uite că au primit încă de la naştere un dar, o moştenire sau o amintire!
Pe Planeta Puzzle, după cum veţi putea afla, toţi se jucau cu mare atenţie şi cu mare pricepere, începând şi sfârşind ziua cu inconfundabilul: „O zi fastuoasă!”, „Salut, povestea continuă!”.
Privită din spaţiu, Planeta Puzzle este o inimă uriaşă din munţi, câmpii şi dealuri, cu păduri şi lanuri, care, în loc de cele patru camere ale inimii, are râuri, lacuri, mări şi oceane. De Crăciun, locuitorii de pe Planeta Puzzle îşi dăruiesc câte un puzzle cu planeta lor în formă de inimă, nu înainte de a mulţumi Domnului că planeta lor este ferită de Uitare şi Întuneric.
Clima de pe Planeta Puzzle este atât de blândă şi de însorită încât în toate anotimpurile poţi să schiezi, să înoţi şi să te bronzezi. Totul e reciclabil pe Planeta Puzzle şi totul de pe Planeta Puzzle se hrăneşte cu Lumină. Palmierul, floarea de colţ sau floarea de lotus se hrănesc cu Lumină. Casele şi toate maşinăriile lor (de la frigider, televizor până la maşina de tuns iarba) se hrănesc cu Lumină, printr-un sistem ingenios de parasolare dispuse în formă de palmier, floare de colţ sau floare de lotus, de unde şi arhitectura uşor de recunoscut a caselor şi a blocurilor pe pe Planeta Puzzle. Bebeluşii şi copiii până în zece ani se hrănesc cel mai mult cu Lumină printr-o metodă ingenioasă: deschid gura mare şi gustă soarele cu limba! Cei mai cuminţi dintre ei, o spun vrăjitorii şi tămăduitorii de rele, ajung să vorbească într-o limbă specială direct cu îngerii. Motiv pentru care, în fiecare an, Regele şi Regina Puzzle, căci am uitat să vă spun că Planeta Puzzle este un imens regat-inimă, îi cheamă la Palatul Puzzle pe cei care ajung să vorbească în limba îngerească ca să le dăruiască acestora biscuiţi, bomboane sau torturi turnate în forme de inimi, cu ciocolată, vanilie sau frişcă.
Când nu vorbesc în limba îngerească, locuitorii de pe Planeta Puzzle vorbesc în limba puzzle, o limbă care se scrie şi cu ajutorul unor semne-desene, desemne, atunci când nu ştii cum se spune unui cuvânt. Limba puzzle s-a transformat pe parcursul mileniilor până când a devenit limba tuturor popoarelor de pe Planeta Puzzle. Fiecare popor de pe Planeta Puzzle a lăsat în dar câteva cuvinte în limba puzzle şi fiecare popor de pe Planeta Puzzle a lăsat în dar un dans şi un fel special de mâncare. Urmaşii poporului român de pe Planeta Puzzle au lăsat în dar cuvântul „dor”, dansul „ciuleandra” şi mâncarea de urzici; urmaşii poporului argentinian au lăsat în dar cuvântul „vivir”, tangoul şi „gambas al ajillo” (creveți cu usturoi); urmaşii grecilor au lăsat în dar cuvântul „philosophia” (φιλοσοφία), dansul “sirtaki” şi „tyropithakia” (un fel de plăcintă umplută cu brânză Feta tradiţională); urmaşii englezilor au lăsat în dar cuvântul „fair play” (inventat chiar de Shakespeare!), „valsul lent” şi „porridge cu fructe de pădure” (fulgi de ovăz amestecaţi cu lapte, pe foc, timp de câteva minute, la care se adaugă, la final, fructele de pădure); urmaşii japonezilor au lăsat cuvântul „manga (漫画)”, dansul cu envantaiul şi „takikomi gohan” (orez cu mazăre sau mlădițe de bambus sau orez amestecat cu ciuperci matsutake sau castane); urmaşii italienilor au lăsat cuvântul „canzzone” , dansul tarantella şi pizza; urmaşii ruşilor au lăsat cuvântul „matrioșka (матрёшка)”, dansul kazaciok şi clătitele ruseşti „blini” (cu caviar); urmaşii francezilor au lăsat cuvântul „amour”, dansul „bourree” şi tocana de legume „ratatouille”; urmaşii indienilor au lăsat cuvântul „yoga” (योग), dansul „bharata natyam” şi „Tadka Daal” (linte cu multe condimente, puţin picant, dar de neuitat!). Limba Puzzle are 27 de litere, dintre care o literă, litera Puzzle, poate fi pusă ori de câte ori un cuvânt nu poate fi scris cu ajutorul celor 26 de litere ale alfabetului. Litera Puzzle se foloseşte mai ales atunci când vrei să povesteşti despre dialogul între oameni, animale, duhuri şi îngeri. De exemplu, când vrei să povesteşti cum îi spui pisicii tale „te iubesc”, obligatoriu trebuie să pui înainte Litera Puzzle urmată de „aaau”, un fel de „miau, miau” în limba puzzle. Dacă îi scrii îngerului, e obligatoriu să începi cu litera puzzle pentru ca îngerul să îţi trimită cele mai bune gânduri şi cele mai bune veşti. Litera Puzzle este şi litera dragostei şi a norocului. Adolescenţii de pe Planeta Puzzle, după ce se îndrăgostesc, pun toate literele alfabetului într-un sac de mătase roşie şi trag din el o literă. Dacă prima literă trasă este Litera Puzzle atunci, negreşit, e vorba despre o dragoste mare. Cel sau cea care trage din prima Litera Puzzle pregăteşte alesei sau alesului următorul dar: o floare, neapărat o carte de literatură şi o felicitare în care e strecurată Litera Puzzle. În ultimii ani, conform urmaşilor cercetătorilor britanici de pe Planeta Puzzle, Litera Puzzle fusese dăruită de 3 miliarde de ori ceea ce făcea ca locuitorii de pe Plantea Puzzle să se iubească şi să citească tot mai mult. Conform statisticii, am putut afla cele mai căutate nume de fete şi băieţi care au primit o floare, o carte şi o felicitare cu Litera Puzzle: Ana, Ise Lin Lin, Afrodita, Lhasa şi Marilyn, precum şi Dan, David, Suleyman, Michele şi Alfred. La cel mai recent concurs anual dedicat Literei Puzzle, cu un premiu de 10000 de monede de aur puzzle, a fost aleasă drept câştigătoare următoarea felicitare semnată Miriam Bartholdy: „ Dragul meu Lou, Sunt bruneta cu ochii verzi şi cu nasul cam mare pe care o tachinezi în pauzele dintre ore, strigându-mi pe invers numele: Mairim! Când îţi scriu această felicitare de Litera Puzzle (pe care am tras-o din prima, cu gândul la Lou cel roşcovan şi cu pistrui), port pe cap o pălărie galbenă, vegetală, ca floarea soarelui, un kimonou ca apele oceanului Puzzle, la capătul căruia sunt casa şi inima noastră. Şi am în picioare sandale de împărăteasă greco-catolică, cu care scriu în nisipul fierbinte câteva semne despre măreţia Literei Puzzle. Primeşte cu multă iubire trandafirul alb, noua carte scrisă de câştigătorul Academiei Puzzle, Timmy Aquilis, „Teoria tocmelii”, şi aceste rânduri parfumate”.
Litera Puzzle seamăna cu o inimă. Trebuie să vă închipuiţi universul format din milioane de stele şi din milioane de gânduri. Într-o dimineaţă, când ai, să zicem, trei ani şi jumătate, te uiţi deasupra ta şi vezi un puzzle cu milioane de stele şi cu tot ceea ce îşi poate închipui mintea omenească. În creierul tău de copil de trei ani şi jumătate cauţi o scară fermecată ca să ajungi să atingi acest puzzle cu milioane de stele. Când ai pus mâna pe acest puzzle, scara a început să se mişte şi noroc că ai apucat ceva, ceva ce s-a rupt din cerul tău cu milioane de stele, o literă ce seamănă cu o inimă, Litera Puzzle. Cu această literă poţi să zbori, poţi să pluteşti prin văzduh, prin aer, fără să te prăbuşeşti.
Dan Mircea Cipariu
******
Clubul UNESCO-Adolescenţii este o organizaţie non-politică, non-guvernamentală şi non-profit fondată de Maestrul George Mihăiţă. Preşedintele Clubul UNESCO-Adolescenţii este scriitorul Dan Mircea Cipariu, iar Vicepreşedintele asociaţiei este artistul vizual Mihai Zgondoiu.
Clubul UNESCO-Adolescenţii a fost creat în anul 1992 şi face parte din reţeaua mondială de cluburi UNESCO. Încă de la înfiinţare, Clubul UNESCO-Adolescenţii a făcut lobby parlamentar pentru legiferarea unei zile speciale dedicate fenomenului adolescentin. Astfel, în 1997, a fost promulgată LEGEA nr. 197 din 17 noiembrie 1997 privind instituirea Zilei Adolescentului în fiecare an.
Clubul UNESCO-Adolescenţii este printre primele asociaţii non-guvernamentale din România dedicate adolescenţilor. Scopul clubului este realizarea de programe cultural-sportive, turistice, info-educaţionale, de descoperire de noi şi tinere talente şi de promovare a acestora în plan profesional şi în viaţa publică.
Clubul UNESCO-Adolescenţii a colaborat încă de la înfiinţare cu instituţii culturale publice precum AFCN, Primăria Muncipiului Bucureşti, ArCub, Teatrul de Comedie, Primăria Sectorului 3 şi Primăria Sectorului 6 în realizarea unor proiecte culturale, artistice şi info-educaţionale pentru promovarea adolescenţilor şi a tinerilor creatori din domeniile artelor spectacolului, artelor vizuale şi ale literaturii.
Proiectele noastre comune, Euro FestTeen, Rezidența LiterArt Franța-România, Săptămâna Adolescenţilor, Comedia ţine la TINEri, Festivalul Naţional de Teatru pentru Liceeni „Jos Pălăria”, Vernisaj A, Virtual Text A, Cursurile gratuite de actorie pentru elevi (profesor Delia Nartea), au venit în întâmpinarea creativităţii adolescenţilor din Bucureşti şi din ţară şi au devenit repere de referinţă pentru colaborarea dintre o reprezentantă a societăţii civile, o instituţie culturală aflată sub finanţarea unei autorităţi publice locale şi Primăria Municipiului Bucureşti.
În cele 22 de ediţii de până acum ale Festivalului Naţional de Teatru „Jos Pălăria”, au urcat pe scenă peste 5000 de adolescenţi (din care câţiva au ajuns mari actori şi regizori), iar premiile au fost decernate, de-a lungul anilor, de Marcel Iureş, Horaţiu Mălăele, Maia Morgenstern, Emilia Popescu, Vlad Cristache, Andi Vasluianu, Dorina Chiriac, Alex Bogdan etc.
Programul ”Daruri pentru Minte, Trup și Spirit” este organizat de Clubul UNESCO-Adolescenții și sponsorizat de Loteria Română.