Cehov este probabil unul din cei mai jucați autori din lume. Să-i reinterpretezi o piesă este dovada curajului și, urmărind cea mai recentă producție a regizorului Radu Afrim, pot spune că este și dovada unui talent vizionar. Spectacolul ”Trei surori”, care a avut premiera joi, 5 decembrie, în sala Studio a Teatrului Național București, este o experiență care te scoate din zona de confort și te capturează într-o dimensiunea pe care cu siguranță nu te-ai fi așteptat să o găsești într-o sală de teatru. Povestea originală își păstrează esența, cele trei surori, Olga, Mașa și Irina și fratele lor, Prozorov, trăiesc într-un spațiu nedefint, în proximitatea Moscovei, numai că de data asta această coordonată spațio-temporală este speculată ingenios până la a se confunda, într-un mod acut și autentic, cu România și contemporaneitatea ei. Un spectacol în care artele se combină halucinant: dans, poezie, film și muzică, toate acestea angrenate într-un soi de ironie dramatică, menită să resusciteze orice prejudecată despre actul teatral. ”Trei surori” este o piesă care trebuie revăzută, amalgamul de subtilități nu e ușor de digerat în momentele de tensiune pe care scene absolut surprinzătoare le provoacă.
Bobi k68, fiul lui Prozorov și al Nataliei, jucat cu intensitate și forță de expresivitate de Ciprian Nicula, este metafora întregii viziuni asupra rescrierii textului cehovian. Îmbrăcat în cosmonaut, Bobi este un intermediar al gândurile personajelor (monologuri scrise de Radu Afrim), al gândurilor spectatorilor, dar și cel care asamblează live imagini care se proiectează deasupra scenei, pe ecranul cinematografic. Raluca Aprodu, melancolică și fermecătoare, o joacă pe Mașa, cea suspectată de lacune intelectuale, dar pe care o descoperim ca fiind deosebit de sensibilă și actuală epocii rețelelor virtuale. Natalia Călin intră în pielea (sau în subconștientul) Olgăi, trasând linii la fel de inconfortabile și totuși atât de umane, între oniric și real. Flavia Giurgiu, cea care deschide spectacolul, o dansează și o visează pe Irina, iar Marius Manole, fratele surorilor, este un punct de greutate al producției, întruchipând naturalul, energia, ironia și dramatismul spiritului cehovian. Emilian Oprea, cunoscutul Verșisin, este, după Marius Manole, cea mai controversată apariție, o întruchipare psiho-socială a masculinității, Verșișin este cel care deturnează radical o bună parte din scene.
Trei surori este o alegorie a timpurilor actuale, o viziune care contrează cenzura și gândirea corectă politic, mult mai subtilă de acum și de la un nivel mult mai înalt. Teme politice cum ar fi direcțiile dictatoriale ale Rusiei contemporane (și sprijinul mascat din Occident) sau soarta de neînțeles a României sunt atacate subit și pertinent, în aceeași măsură de surprindere și de gândire critică. Despre tăcere și drumuri, despre viața prinsă într-un insectar, despre bunătate și inteligență, regizorul Radu Afrim reușește, cu ajutorul Irinei Moscu (scenograf), al actorilor și al unei senzaționale echipe de tehnicieni, să creeze pe scena Teatrului Național din București un spectacol neobișnuit, revoltător și profund.
***
Dstribuție: Raluca Aprodu, Natalia Călin, Flavia Giurgiu, Marius Manole, Emilian Oprea, Istvan Teglas, Irina Movilă, Ada Galeş, Ciprian Nicula, Florin Călbăjos. Spectacolul este realizat în colaborare cu o echipă de artiști inovatori, cu care Radu Afrim colaborează în mod constant: Irina Moscu – scenografie, Andrei Cozlac – video design, Călin Țopa – sound design.
Următoarele reprezentaţii vor avea loc în zilele de 28 şi 29 decembrie 2019, de la ora 19.30.
Tudor VOICU
