Pasiunea pentru cultura unei țări, alta decât cea din care provii, se poate naște din lectura unui autor originar din țara respectivă, din călătoria reală sau virtuală către acel spațiu geografic și, de ce nu, din arta oenologică sau culinară specifică acelei națiuni, la care avem acces mult mai ușor astăzi, în era globalizării. Am avut prilejul de a mă apropia de fascinanta cultură chiliană cu ocazia Zilei Naționale a Republicii Chile, sărbătorită pe 18 septembrie și organizată anul acesta de către Ambasada Republicii Chile în România la Clubul Diplomatic din București. Ceea ce mi-a trezit însă cu adevărat interesul pentru Chile a fost Pavilionul Chilian din cadrul Bienalei de Artă de la Veneția, pe care l-am vizitat tot în luna septembrie a acestui an și care rămâne deschis publicului până pe 24 noiembrie. Curatoriat de Agustín Pérez Rubio, proiectul pavilionului poartă titlul „Altered Views” și constă în cercetarea realizată de artista chiliană Voluspa Jarpa, care își propune să chestioneze paradigma modernă, eurocentrică și colonială.
„Altered Views” este expus la Arsenale și este compus din trei părți: „Hegemonic Museum”, „Subaltern Portraits Gallery” și „Emancipating Opera”. La rândul său, Muzeul Hegemonic constă în șase studii de caz care se bazează pe fapte istorice reale și care operează cu o serie de concepte precum: canibalism, rasism, imperialism, barbarism, etc. Ceea ce este interesant este că aceste concepte sunt prezentate din perspectiva unui artist din America de Sud, prin intermediul unor exemple de relații hegemonice, care au avut loc în Europa între secolele XVII-XX și care oferă o alternativă grand narrative– ului gândirii occidentale. Astfel, primul caz se concentrează pe un eveniment care a avut loc în Olanda în 1672, an cunoscut și ca Rampjaar, când frații Johan și Cornelius de Witt au fost linșați și literalmente tăiați în bucăți și mâncați. Cel de-a doilea caz este inspirat de prima asociație de femei fondată în Viena în 1848, care a militat pentru drepturile femeilor, egalitate și educație și care a fost aspru criticată și ridiculizată în presa vremii, fapt ce a dus la interzicerea prin lege a oricăror demersuri similare pentru o bună perioadă de timp. Cel de-al treilea caz le este dedicat grădinilor zoologice umane organizate în Franţa, Marea Britanie, Austria, Germania, Belgia, etc., unele dintre ele funcționând până în 1958! Celelalte trei cazuri ale muzeului sunt inspirate de experimentele pe paciente ale unuia dintre părinții neurologiei, Jean Martin Charcot, de detronarea guvernelor din statele tip „banana republic”, respectiv de operațiunea secretă „Gladio” din Italia.
Prezentarea captivantelor narațiuni ale Muzeului Hegemonic abordează o modalitate de expunere mai mult muzeală decât specifică artei contemporane, folosind diorame, hărți, reproduceri după imagini sau documente originale și mult text, însă am observat această tendință în ceea ce privește display-ul și la alte expoziții din cadrul bienalei. În orice caz, nicăieri în ediția de anul acesta, nu cred că și-au găsit machetele și printurile o întrebuințare mai potrivită ca în Muzeul Hegemonic din cadrul pavilionului chilian, în încercarea de racordare la statement-ul general al Bienalei de Artă de la Veneția – „May You Live in Interesting Times” – semnat de Ralph Rugoff. De fapt, vremurile interesante nu sunt doar cele amintite de Voluspa Jarpa în pavilionul național, ci și cele prin care trece Chile chiar acum, dacă ne raportăm la protestele de luna trecută, în urma cărora guvernul chilian a decretat stare de urgență în capitala Santiago.
Ana-Daniela Sultana-Cipariu