Lizibil, în măsura în care grafia brodată poate fi, scrisul, din seria expusă de Raluca Ilaria Demetrescu de curând la Atelier 030202, te face să te apropii, fizic și emoțional, de un timeline vizual familiar, de un timp subiectiv al desemnelor biografice. Reunite în personala (atât cu sensul de expoziție individuală, cât și cu sensul de expunere intimă) cu titlul „E 15”, lucrările artistei au putut fi vizitate în perioada 9 – 22 mai 2019 și, întrucât am ratat vernisajul, despre care am înţeles că a fost un succes, am fost să le văd chiar în ultima zi de desfăşurare a expoziţiei. Fără a se înscrie prioritar într-un demers de recuperare a tradițiilor, batista este folosită în practica recentă a Ralucăi Demetrescu ca suport pentru un mesaj personal, cu aspecte care țin de biografia sa reală.
Precum galeria foto a unui telefon mobil – în care sunt salvate, pe lângă fotografii de tot felul, adeverințe, tabele, copii după buletin, etc. – batistele cusute, ce fac obiectul acestei succinte analize, evocă, după cum artista însăşi mărturiseşte,”amintiri, elemente ale cotidianului, proiecte, simple detalii vizuale dar mai ales un galop de senzații, emoții exprimate sub forma dicteului automat.”
Batista, element aparținând tradițiilor din zonele etno – folclorice românești, se oferă la înmormântări, fiind corelată cu amintirea unui membru al familiei. De asemenea, batista este oferită și în circumstanțe mai fericite: la construirea unei case, la logodne, la nunți, sau la anumite sărbători, constituind uneori o componentă ornamentală a interiorului tradițional. Totodată, batista se revendică de la ready made-urile lui Duchamp, după cum foarte explicit punctează una dintre lucrări purtând următorul mesaj: ”Broderia poate fi și 
este practică artistică de sine stătătoare. Nu decorație, estetică, ci artă contemporană. Să cos batiste din iubire, fac artă și colivă. Ah! Și să nu uit: Vă iubesc. Statementul batistei și locul ei în arta contemporană. De la Duchamp încoace, obiectele cele mai comune, prin înzestrare cu un sens conceptual devin artă. Batista se oferă la înmormântări. #batistă”. Astfel, în timp ce mesajul artistic evoluează pe principiul unui jurnal afectiv, mediul de exprimare artistică poate fi interpretat atât într-o cheie a tradiției, cât și prin prisma artei contemporane, angajând un dialog animat între arta vizuală și arta aplicată. De fapt, pânza – fie că vorbim de batistă, fie că vorbim de suprafața tabloului – reprezintă un punct comun de plecare atât pentru practica desenului cusut, cât și pentru pictură, domeniu de specializare al artistei.
Există desigur și alți artiști care tratează broderia ca statement, dacă ne gândim la câteva abordări feministe internaționale, dar și locale, însă ceea ce aduce în plus această selecție de desene cusute realizate de Raluca Ilaria Demetrescu este o dimensiune personală ce face apel la memoria obiectelor mai vechi, ce au aparținut unor persoane reale, apropiate artistei: ”Îmi aduc aminte această batistă. Ioan, unchiul meu căruia îi spuneam Constantin, o folosea. […]” sau ”Aceste batiste menite înmormântării Lucichii, mătușa mea iubită, miros a parfum […]”. Mai mult, acestea reprezintă o adevărată incursiune în viața artistei, în constelația familială din care aceasta face parte, ca de altfel și în rolul pe care artista și l-a asumat pe scena de artă contemporană.
Ana Daniela SULTANA
