Vineri, 1 februarie 2019, Academia Română va organiza sesiunea aniversară omagială dedicată scriitorului Nicolae Breban, cu prilejul împlinirii vârstei de 85 de ani. Evenimentul va avea loc în Aula Academiei Române, începând cu ora 11. Vor lua cuvântul: acad. Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, acad. Eugen Simion, președintele Secției de filologie și literatură, acad. Victor Voicu, vicepreședinte al Academiei Române, și prof.univ.dr. Mircia Dumitrescu, membru corespondent al Academiei Române, care vor omagia personalitatea scriitorului Nicolae Breban, romancier, eseist, poet, dramaturg și publicist cu o carieră literară de peste 60 de ani.
Născut în 1934, la Baia Mare, într-o familie de intelectuali, privită și tratată ostil de către regimul comunist instaurat în România după 1944 (tatăl preot greco-catolic, mama de naționalitate germană), Nicolae Breban se înscrie cu autoritate, încă de la debut, în galeria celor mai mari romancieri români postbelici, primit cu elogii de critica literară.
Opera sa, masivă, complexă, problematizantă, avea să fie redactată în câteva etape, marcate de relația autorului cu regimul politic de la București din perioada dictatorială. A debutat editorial în 1965, cu romanul Francisca, pentru care a primit Premiul Academiei Române. În anii imediat următori publică romanele În absența stăpânilor (1966) și Animale bolnave (1967), pentru care primește Premiul Uniunii Scriitorilor din România. În 1977 îi apare romanul Bunavestire, considerat o capodoperă de critica literară și încununat din nou cu Premiul Uniunii Scriitorilor, dar atacat vehement de regimul politic de la București, întrucât autorul intrase în conflict deschis cu Partidului Comunist, denunțând, în 1971, la Paris, tezele culturale dogmatice adoptate de regimul Ceaușescu. Între 1986-1989, exilat provizoriu la Paris, va scrie piesele de teatru Culoarul cu șoareci și Bătrâna doamnă și fluturele și îi apare romanul Drumul la zid, subintitulat poem epic. Om al proiectelor de ample dimensiuni, Nicolae Breban publică după 1990: trilogia Amfitrion (vol. I: Demonii mărunți, vol. II: Procuratorii, vol. III: Alberta), pentru care primește, pentru a treia oară, Premiul Uniunii Scriitorilor, tetralogia epică Ziua și noaptea, tetralogia memorialistică Sensul vieții, volumele de eseuri O utopie tangibilă, Riscul în cultură, Spiritul românesc în fața unei dictaturi. Opera sa literară a fost tradusă în franceză, germană, italiană, suedeză, rusă, bulgară, maghiară, lituaniană, letonă, bucurându-se de o bună circulație internațională.
Redactor-șef al revistei România literară până în 1971, Nicolae Breban va inaugura, în 1990, când revine în țară, noua serie a revistei Contemporanul. Ideea europeană, una dintre cele mai vechi publicații românești de politică, știință și cultură (fondată în 1881), al cărei director este și în prezent.
În octombrie 1997 scriitorul Nicolae Breban este ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 2009 membru titular.
