Duminică, 16 decembrie 2018, la Teatrul Național din București, a avut loc premiera spectacolului ”Pădurea spânzuraților”, după romanul lui Liviu Rebreanu, în viziunea lui Radu Afrim. O Pădure a spânzuraților cu totul aparte, în care cheia de lectură are mereu un unghi de fugă antinomic, o relație subiectivă și dramatică a felului în care istoria și psihologia ne oferă un punct de vedere subiectiv-obiectiv. O punere în scenă cu totul deosebită, cu o pleiadă de actori încadrați perfect în poveste alături de o muzică autentică, o coregrafie și o scenografie bine alese, care fac din această recitire a romanului lui Rebreanu un act artistic care își găsește pariul în și pe relația organică și tensionată cu geografia interioară. În anul Centenarului Marii Uniri, Radu Afrim readuce în actualitate trecutul istoric prin intermediul unuia dintre cele mai importante romane ale literaturii române, prin și cu forța de exorcizare a unei oglinzi în care suntem noi și planurile noastre de salvare.
Interpreta Teodora Purja, numită de către folclorişti și nu numai „vocea de aur de pe Valea Ţibleşului”, este cea care deschide spectacolul.
Adolescentul zilelor noastre, interpretat de Tiberiu Enache, este vocea prezentului. El vorbește despre un party ce avea loc la Cârciuma Spânzuratului. ”Se mărită fii-sa patronului cu un italian, habar n-are italianul că își pune singur ștreangul de gât. Aia a fost gagică-mea care a zis că-s frichi și o ard aiurea. Am intrat în pădure și acolo am văzut o grămadă de câini spânzurați, câte unul în fiecare copac. Nu am înțeles cum am ajuns în 100 de ani atât de jos, noi ca popor. Ai mei sunt plecați de 15 ani în Italia. Pădurea asta m-a dus cu gândul la cartea aia pe care am avut-o pentru bac, Pădurea spânzuraților. N-am citit-o pentru că profa a spus că luăm bac-ul numai dacă învățăm pe de rost comentariile din cartea ei, pe care ne-o vindea cu 45 de lei. Am cumpărat-o toată clasa și tot degeaba. Am picat bac-ul juma de clasă plus unul. Eu eram ăla. Uite imaginile cu câinii spânzurați. Ai grijă, omule, sunt imagini care te-ar putea afecta din mai multe puncte de vedere.”
Dialogul adolescentului este un prim punct de reflecție pe care regizorul Radu Afrim îl oferă publicului.
Dialogul adolescentului cu acel om, interpretat de Marius Manole, nu rămâne fără răspuns. ”Dezamăgit de țara ta, schimb-o! Sau plan b, pleacă! Astea-s variantele, astea-s opțiunile, astea-s vremurile! Aplică însă planul b, doar după ce te-ai convins că prima variantă nu mai funcționează nici dacă îți dai foc în piața publică, însă eu te-aș sfătui să nu-ți dai foc în piața publică. Știu de vreo 100 de ani că nu îți dai foc singur pe câmpul de luptă. Spui că nu știi istorie și bine faci. Istoria adevărată nu are nicio legătură cu cea din manuale. Noi nu am vrut să mergem la război, nu am vrut să fim eroi. Războiul e stupid, războiul e tâmp. Noi am fi preferat să stăm pe lângă case, să facem dragoste, să adunăm fânul de pe câmp. ”
Apariția lui Apostol Bologa, interpretat de Alexandru Potocean, introduce publicul în povestea romanului. ”Când am împlinit 6 ani, mama a decis să spun Tatăl Nostru la Sfânta Liturghie. Când mă închinam la sfârșitul rugăciunii, s-a deschis cerul, deodată. ”
Doamna Bologa, interpretată de Natalia Călin, avea pentru copilul ei „o dragoste idolatră”, sufletul ei era „plin de credința în Dumnezeu”. Ea se întreba dacă nu cumva își „iubește mai mult odrasla decât pe Atotputernicul”.
Bologa se înrolează în armata austro-ungară spunând că „numai războiul e adevăratul generator de energii”. El este răsplătit cu medalii și cu „onoarea să fac parte din Curtea Marțială”, cea care l-a judecat pe sublocotenentul ceh Svoboda, interpretat de Octavian Voina. Acesta fusese prins „când era să treacă la dușman, înarmat cu hărți și planuri”.Privirea lui Svoboda îl fascinează pe Bologa și îi provoacă un puternic dezechilibru interior.
Vestea că trebuie să treacă pe frontul românesc îi declanșează un conflict interior și încearcă să facă planuri pentru a dezerta sau a distruge farul rusesc crezând că astfel va fi menajat și dorința de a nu merge să lupte împotriva românilor îi va fi îndeplinită.
Generalul Karg, interpretat de Istvan Teglas, este prezentat de regizorul Radu Afrim ca un om fără cap, trăgând după el un candelabru mare cu becuri aprinse.
Ciprian Nicula îl interpretează magistral pe soldatul Petre, ordonanța lui Apostol Bologa, un țăran din Parva, care îi fusese recomandat lui Apostol de mama sa și îl slujea pe ofițer „cu o credință de câine, fericit că l-a scos din foc”.
Reprezentarea scenică a conștiinței lui Apostol Bologa, interpretată de Marius Manole, este un alt punct de referință al spectacolului.
Interpretele Lenuţa şi Teodora Purja, mamă şi fiică,din comuna lui Liviu Rebreanu, impresionează prin dramatismul și măiestria vocilor lor. Camerele video ce filmează în direct introduc lin prezentul în istorie, ca pe ceva firesc. Proiecțiile video completează mixul de emoții și face ca publicul să relaționeze îndeaproape cu povestea de pe scenă.
”Pădurea spânzuraților” este un spectacol complex care emoționează, amuză, uimește și impresionează. O abordare actuală marca Radu Afrim a unui roman de război, o punere față în față a unor tineri din zilele noastre cu soldații din armata austro‑ungară aflați pe frontul rusesc al Primului Război Mondial.
***
Pădurea spânzuraţilor
după Liviu Rebreanu
Regie: Radu Afrim
Scenariu: Radu Afrim
Univers sonor: Radu Afrim
Scenografie: Cosmin Florea
Coregrafie: Andrea Gavriliu
Video Mapping: Andrei Cozlac
Asistent regie: Victor Tunsu, Flavia Giurgiu, Mădălina Ciupitu
Asistent costume: Andreea Diana Nistor, Alexandra Budianu
Asistent decor: Gabi Albu
Regia tehnică: Costi Lupşa
Data premierei: 16.12.2018
Durata: 3 h 30 min / Pauză: Da
Spectacol nerecomandat copiilor sub 16 ani!
Următoarele reprezentații:
19 decembrie 2018 (Sala Mare) 19:00
11 ianuarie 2019 (Sala Mare) 19:00
12 ianuarie 2019 (Sala Mare) 11:00
Bilete: www.tnb.ro/ro/padurea-spanzuratilor
***
Text: Simona IONIȚĂ
Foto: Adi Bulboacă
