11 personalități, premiate la GALA EURO CENTENART

Vineri, 7 decembrie 2018, ora 14:00, în Sala Perpessicius a Muzeului Național al Literaturii Române din București (str. Nicolae Crețulescu, nr. 8), are loc GALA EURO CENTENART, un proiect finanțat de Ministerul Culturii și Identității Naționale și selectat de Comisia interministerială dedicată sărbătoririi Centenarului Marii Uniri de la 1 decembrie 2018.  GALA EURO CENTENART este un proiect ce marchează sărbătorirea Centenarului Marii Uniri de la 1 decembrie 2018 prin premierea a 11 personalități ale culturii și artei din diaspora română de pe cuprinsul Uniunii Europene. La 100 de ani de la Marea Unire dorim să oferim o scenă publică de recunoaștere și de recunoștință pentru 11 personalități care au promovat și promovează cultura română. GALA EURO CENTENART va fi înregistrată de Radio România Cultural și transmisă sâmbătă, 8 decembrie 2018, de la ora 19:00 (producător: Anamaria Spătaru). Juriul este compus din cinci personalități ale culturii române: acad. Eugen Simion (președinte), prof. univ. dr. Silviu Angelescu, conf. univ. dr. Ioan Cristescu, directorul Muzeului Național al Literaturii Române din București, scriitoarea și actrița Ioana Crăciunescu, scriitorul Cristian Teodorescu. Premiile EURO CENTENART sunt acordate pentru personalități ale culturii și artei române din diaspora care au promovat cultura română și spiritul identitar în Europa diversității și a valorii (în ordine alfabetică): Jean-Jacques Askenasy, Florin Codre, Eugen Doga, Ilina Gregori, Victor Ivanovici, Basarab Nicolescu, Monica Săvulescu Voudouri, Virgil Tănase, Dumitru Țepeneag, Leontina Văduva și Matei Vișniec. Fiecare dintre premii are o valoare nominală de 10.000 de lei și vor fi decernate în cadrul unui show prezentat de scriitorul Dan Mircea Cipariu, avându-l ca invitat special pe muzicianul Marius Mihalache. Artistul vizual Mihai Zgondoiu a realizat afișele și diplomele proiectului. GALA EURO CENTENART este realizată de Primăria Municipiului București prin Muzeul Național al Literaturii Române din București și Clubul UNESCO-Adolescenții, cu susținerea financiară a Ministerului Culturii și Identității Naționale. Coproducător: Radio România Cultural. Parteneri: asociația Euro CulturArt, Opera Scrisă.ro-societate de gestiune a drepturilor de autor și AgențiadeCarte.ro.

Intrarea la eveniment se face cu invitație oferită de organizatori prin intermediul adresei de e-mail cipariu@yahoo.com până cel mai târziu la data de 6 decembrie 2018, ora 14:00.

JURIUL

Silviu Angelescu s-a născut la 24 ianuarie 1945, în București. Folclorist, etnolog, antropolog, teoretician literar, eseist şi prozator, eminent profesor al Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti. Studii: Facultatea de Filologie a Universității din București, între 1967 și 1972. Doctor în filologie, în 1983, cu o teză despre portretul literar. Profesor universitar la Catedra de Etnologie și Folclor, Facultatea de Litere a Universității București; a fost directorul Institutului de Istoria Artei „G. Oprescu” al Academiei Române. Lucrări publicate (selectiv): Portretul literar, Editura Univers (1985) – Premiul „G. Călinescu” al Academiei Române pentru critică literară; Calpuzanii, Editura Cartea Românească (1988) – Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române; Mitul și literatura, Editura Cartex (1995), ediția a II-a, Editura Univers (1999); Legenda, Editura Cartex (1995).

Ioana Crăciunescu (actriță de teatru și cinema și poetă) s-a născut la 13 noiembrie 1950, în București. În 1973 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București și a devenit actriță a Teatrului Nottara. A publicat volumele: Scrisori dintr-un câmp de maci (Editura Cartea Românească, București, 1979), Duminica absentă (Editura Cartea Românească, București, 1980), Supa de ceapă (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981), Iarna clinică (Editura Cartea Românească, București, 1983), Mașinăria cu aburi (Editura Eminescu, București, 1984), Creștet și gheare (Editura Cartea Românească, București, 1998), Supa de ceapă / Soupe à l’oignon (Editura Brumar, Timișoara, 2007), Mon General (Editura Tracus Arte, București, 2017); Piața Chibrit (Editura Charmides, Bistrița, 2017). Filmografie: Actorul și sălbaticii (1975); Ediție specială (1978), Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii (1979), Artista, dolarii și ardelenii (1980), De ce trag clopotele, Mitică? (1981), La capătul liniei (1982), Femeia din Ursa Mare (1982), Să-ți vorbesc despre mine (1987), Duminica în familie (1987), Quelque part vers Conakry (1992), Mensonge (1993), Pullman paradis (1995), Undeva la Palilula (2012), Sieranevada (2016). Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din Români, a UCIN și UNITER.

Ioan Cristescu (n. 1965) este directorul Muzeului Național al Literaturii Române din București, conferenţiar univ. dr. la Universitatea Hyperion din Bucureşti, specializat în Istoria teatrului universal, fondator al Editurii Tracus Arte, președintele Asociației Publicațiilor Literare și Editurilor din România. Coordonator al mai multor proiecte culturale, literare și artistice de anvergură națională și internațională: „Teatru la Muzeu” – producţie de spectacole pe texte de Matei Vişniec – regia Mircea Marin; Ioan Flora – regia Alexandru Dabija; Drumul spre Momfa, în colaborare cu Teatrul Naţional din Cluj, regia Mihai Măniuţiu; Neguţătorul de ochelari, regia Dan Tudor; coordonator al „Serilor de poezie şi muzică ale MNLR” – lecturi publice ale poeţilor contemporani însoţite de muzică – 60 de ediţii; director al Festivalului anual de jazz „Jazzy Spring”, Bucureşti – 3 ediţii –, împreună cu Mircea Tiberian; realizatorul proiectului „10 ani de la vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România” – expoziţie vernisată în 15 oraşe din România; realizatorul proiectului „Comedia românească” – momente şi schiţe: realizator de expoziţii de anvergură naţională şi internaţională „Paul Celan – dimensiunea românească”, „Marin Sorescu, Şcoala ardeleană – iluminismul românesc” etc. Coproducător al Maratonului de Poezie şi Jazz; inițiatorul Festivalului Internațional de Poezie București; coordonatorul Festivalului Capitalelor Centenare. A debutat editorial cu volumul Dramaturgia lui Radu Stanca, Editura Muzeul Literaturii Române (2011), volum distins cu Premiul de debut al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. În pregătire: Resurecţia oratoriei şi antiteatrul.

Academician Eugen Simion (n. 1933), reputat critic și istoric literar, eseist, editor. A absolvit Facultatea de Filologie din cadrul Universității din București, unde i-a avut profesori pe Tudor Vianu, Alexandru Rosetti și Iorgu Iordan. În 1969 și-a susținut doctoratul cu teza Eugen Lovinescu, scepticul mântuit, sub coordonarea lui Șerban Cioculescu. Cercetător în colectivul „Eminescu” condus de D. Panaitescu-Perpessicius. Profesor de literatură la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A predat cursuri de cultură și civilizație românească la Université Paris IV (Sorbonne) și a fost profesor invitat la École Normale Supérieure de Paris (Fontenay-aux-Roses). Director al Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române. Membru marcant al Academiei Române, titular din 1992, la numai un an după ce a fost ales membru corespondent. În perioada 1998-2006 a fost președinte al Academiei Române. A inițiat și coordonat proiecte fundamentale ale Academiei Române, între care se numără Dicționarul general al literaturii române, facsimilarea integrală a manuscriselor lui Mihai Eminescu, colecția, de tip Pléiade, „Opere fundamentale”, din care au apărut până acum peste 200 de volume. În mandatul său a fost inițiat și inaugurat noul sediu al Bibliotecii Academiei Române. Fondator (1999) și președinte al Fundației Naționale pentru Știință și Artă sub egida Academiei Române. În anul 2001 a inițiat Colocviul Internațional „Penser l’Europe”, desfășurat sub patronajul Academiei Române, ajuns la ediția a XVI-a, ce reuneşte anual reprezentanţi ai elitei culturale şi ştiinţifice europene. Este membru al Academiei Europene (Londra), Academiei Regale de Științe și Litere din Danemarca, al Academiei de Științe Morale și Politice din Franța, al Academiei din Atena și al Academiei de Științe din Moldova.

Cristian Teodorescu s-a născut în 1954, la Medgidia. A absolvit în 1980 Facultatea de Filologie a Universității din București. Redactor la revista Cațavencii. A publicat cărțile: Maestrul de lumini (Editura Cartea Românească, București, 1985); Tainele inimei (Editura Cartea Românească, București, 1988); Faust repovestit copiilor mei (Editura Alex, 1991); Povestiri din lumea nouă (Editura RAO, București, 1996); Îngerul de la benzinărie (Editura Paralela 45, Pitești, 2003); Medgidia, orașul de apoi (Editura Cartea Românească, București, 2009); Şoseaua Virtuţii. Cartea Cîinelui (Editura Cartea Românească, București, 2015); Cartea pisicii (Editura Polirom, Iași, 2017) – în colaborare cu Octavian Mardale. Este prezent, de asemenea, în volumele colective: Desant ’83 (1983), Generaţia ’80 în proza scurtă (1998), Competiţia continuă şi Generaţia ’80 în texte teoretice (1994), dar şi în alte antologii de proză românească apărute în Rusia, Olanda şi SUA. Premiat cu Premiul PEN România 2016, acordat ex aequo și lui Bogdan Ghiu. A obţinut Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor (1986), Premiul Academiei Române (1990), Premiul pentru proză scurtă al USR (1997), Premiul pentru roman al USR (2010) şi alte câteva premii ale unor ziare şi reviste. A fost tradus în Olanda, Franţa, Cehia, Statele Unite, Muntenegru, Polonia şi Ungaria.

PREMIAȚI

Jean-Jacques Askenasy. Absolvent al Institutului Medico-Farmaceutic din Cluj în 1954. În 1961, specialist în neurologie. În 1969 susține teza de Doctor în Științe Medicale cu tema „Efectul vibrațiilor asupra sistemului nervos”, în care sunt descrise patologii neurologice, necunoscute până atunci ca: siringomielia de vibrații, scleroza laterală amiotrofică de vibrații și mielopatia cervicală de vibrații. Ca medic primar ocupă prin concurs poziția de medic-șef al Departamentului de Neurologie al Spitalului Universitar CF 2, București. Organizează Primul Congres Național de Siguranța Circulației Feroviare, Aeriene, Rutiere și Navale din România la data de 19 aprilie 1968, cu participarea Academiei Române.

Emigrat în Israel în 1972, lucrează ca cercetător la Institutul Weitzman. Cercetează, împreună cu Profesorul David Samuel, metabolismul catecolaminelor în creier, în colaborare cu Institutul Karolinska din Stockholm. Primește titlul de conferențiar universitar la Universitatea Tel Aviv. Admiterea proiectului de studiu al sindroamelor extrapiramidale în somn, de către NIH, îi oferă oportunitatea de a-și efectua postdoctoratul cu două eminențe ale SUA – Profesorii Melvin Yahr și Eliot Wizman (Universitatea New-York). Publică rezultatele în Current Concepts of Parkinson disease and Related Disorders cu titlul „Tiparele somnului la Parkinsonieni”. Continuă cercetările în domeniul somnului în bolilor neurologice, la Clinica Charcot a spitalului Salpêtrière, Universitatea Pierre et Marie Curie din Paris, Franța, împreună cu Prof. Michel Jouvet și Prof. Pierre Castaigne.

Reîntors în Israel, fondează primul Institut de Medicina Somnului cu numele profesorului său de la Spitalul Colentina, „Institutul Oscar Sager”, pe care îl conduce timp de 18 ani la Centrul Medical Universitar Sheba. În anul 1995 este numit Profesor la Facultatea de Medicină Sackler a Universității Tel Aviv.

Prof. Jean Askenasy a elaborat concepția mecanismului patognomonic comun al viselor în somn, și a halucinațiilor vizuale în veghe. În plus, a instituit în Israel metoda înregistrării microneurografice a fibrelor simpatice din nervii tibial și peronier în somn și veghe. Descrie neurofiziologia reacțiilor banale ale omului în comparație cu regnul animal, într-un serial de 5 cărți, intitulate: Violență, Râs-Plâns-Surâs-Humor, Sughiț, Căscat, Oftat, Strănut. Cercetează, în timpul războiului din Golf din anul 1991, impactul războiului cu rachete asupra somnului, pe o populație de 1000 de israelieni.

La ora actuală conduce o clinică de neurologie la Spitalul Asuta din Tel Aviv, este membru fondator al cursului de medicină judiciară și profesor de medicină judiciară la Facultatea de Drept a Universității Tel Aviv.

După emigrarea în Israel, Prof. Jean Askenasy a menținut o legătură permanentă atât cu foștii colegi neurologi, cât și cu noi colaboratori cu care a legat noi prietenii. Este o adresă permanentă pentru multe servicii guvernamentale ale României. Cu prilejul aniversării a 65 de ani de relații diplomatice între România și Israel, Președintele României i-a decernat ordinul Meritul Sanitar în grad de Ofițer, „în semn de apreciere pentru contribuția marcantă la îmbunătățirea relațiilor bilaterale între cele două țări”. În anul 2003 a fost onorat cu primirea titlului de Membru de Onoare al Academiei de Științe Medicale și Meritul Academic. A organizat împreună cu Acad. Constantin Popa și Acad. Laurențiu Mircea Popescu sesiunea Științifică închinată Savantului român Gheorghe Marinescu. În anul 2016 i s-a decernat titlul de membru de onoare al Academiei Române. Face parte integrantă din colectivul Seminarului Internațional Penser l’Europe, care este la a XV-a ediție anuală. A scris cartea: A gândi Europa ca un creier.

Patentează Chronodisc-ul, care permite aprecierea atenției și puterii de concentrare în funcție de ritmul circadian, care a fost cumpărat de Societatea Israeliană ELAL.

A publicat 102 articole științifice originale și prezentări de cazuri cu indicele Hirsch = 18. A publicat 13 cărți (toate traduse în limba română), 12 capitole în cărți, 195 de prezențe la congrese naționale și internaționale.

Jean Askenasy împreună cu Mihai Ioan Botez, Victor Ionăşescu, Ion N. Petrovici, Mircea Steriade, Constantin Popa și Ovidiu Băjenaru sunt considerați continuatorii Școlii Române de Neurologie „Gheorghe Marinescu” peste hotare.

Florin Codre este sculptor, creator de artă monumentală. S-a născut la Brașov, în 1943. A câștigat Premiul Tineretului pentru Sculptură și Premiul Uniunii Artiștilor Plastici. Este cetățean de onoare al municipiului Călărași. A realizat mai multe lucrări importante de sculptură, printre care: statuia ecvestră a lui Avram Iancu de la Târgu-Mureș, statuile ecvestre ale lui Carol I din Călărași și București.

„Arta. Lemn și piatră, mișcare și bronz, torsade și faguri, verticalități și cai, monumente și începuturi. Dar și: lemn și mișcare, torsade și verticalități, cai și începuturi. Sau încă: lemn și începuturi, piatră și cai, mișcări și verticalități, torsade și monumente.

Dumnezeu, Universul și Cosmosul. Apoi: un căpcăun, un artist și un sculptor. Și un poet, un artizan, un cavaler. Dacă nu: un uriaș, un muncitor. Deci: un Român, altfel spus, sângele unui împărat roman în venele unui cioplitor în piatră și ale unui lucrător în metal, energia unui Dionysos al Carpaților transfigurată de mâinile unui Apollo hiperborean.”

Michel Onfray despre Florin Codre, Grammaire dʼArtiste (2008)

Eugen Doga, compozitor, s-a născut la 1 martie 1937 în satul Mocra, în Transnistria. A absolvit liceul de muzică, în 1955, Conservatorul, în 1960, și Institutul de Arte, în1965. Este academician al Academiei de Științe din Republica Moldova, al Academiei Internaționale „Petru I” din Sankt-Petersburg (Rusia), al Academiei de Arte și Științe, Salzburg (Austria). În 1998 a primit Medalia de aur „Omul secolului XX” (SUA).

Opere:

1. Baletul Luceafărul, după M. Eminescu, orchestră simfonică, cor și soliști-vocaliști, 1983;
2. Baletul Venancia, pe teme din America Latină – orchestră simfonică și cor, 1989;
3. Baletul Regina Margot – orchestră simfonică, 1995;
4. Simfonia, 1969;
5. Mama, poem simfonic, orchestră simfonică, 1965;
6. 6 cvartete pentru instrumente cu corzi, 1963-2009;
7. Cantata Curcubeul alb pentru orchestră simfonică, cor și soprană, versuri de E. Loteanu;
8. Cantata vocal-coregrafică Trăiască soarele, pentru cor de copii și orchestră simfonică, versuri de G. Vieru;
9. Muzicalul Iașii în carnaval, după V. Alecsandri, Teatrul „Mihai Eminescu”;
10. Muzicalul Chirița în provincie, după V. Alecsandri, Teatrul „Mihai Eminescu”;
11. Muzicalul Viața e frumoasă, după piesa de I. Podoleanu, Teatrul „Luceafărul”;
12. Dialogurile dragostei, 2 volume, 50 de arii, romanțe și cântece pe versuri de Mihai Eminescu și Veronica Micle, Editura Prut;
13. 9 coruri a cappella, versuri de E. Bucov, Editura Советский композитор;
14. Caiet alb pe pianul negru, album de piese pentru pian, Editura Prut, 2012;
15. Caiet de iarnă, album de piese pentru pian, Editura Prut, 2013;
16. Cascada de Paris, piese pentru acordeon, Editura Prut;
17. Creații muzicale, Editura Prut;
18. Piese pentru vioară, violoncel, flaut, ansambluri instrumentale și vocale;
19. Muzică la peste 200 de filme, printre care: Lăutarii, Gingașa și tandra mea fiară, Anna Pavlova, O șatră urcă spre cer (Șatra), Maria Mirabela, produse la „Moldova-film”, „Mosfilm”, studioul „M. Gorki”, studioul „Dovjenko”, Buftea, Polonia, Serbia, Germania;
20. Zeci de cântece publicate în albume de autor la mai multe edituri;
21. Cartea de proză Prietenii mei dragi, Editura Prut;
22. Meditații pe portativ, Editura Semne, coautor;
23. Bijuterii nemuzicale, ori spirala virtuală a timpului, Moscova;
24. Nuvele din viața mea, ori sclipiri pe amprenta memoriei mele;
25. Peste 30 de CD-uri apărute în România, Republica Moldova, Rusia, Japonia, Germania.

Ilina Gregori a absolvit Universitatea din Bucureşti. Ca studentă deja şi apoi, cu regularitate, în primii ani după încheierea facultăţii (1966), a publicat articole de critică literară în principalele reviste bucureştene ale vremii. S-a stabilit în 1970 în Germania Federală, unde şi-a continuat studiile (filozofie, romanistică, literatură comparată), încheindu-le cu o teză despre fenomenologia limbajului la Maurice Merleau-Ponty (1977), sub conducerea profesorului Walter Biemel. Începând din 1976, timp de aproape treizeci de ani, a fost docentă la Universitatea Liberă din Berlin. A aprofundat în cercetările sale chestiuni privind literatura modernă (română şi franceză), teoria şi metodologia literară. A publicat numeroase studii şi articole în reviste academice, volume colective, dicţionare literare germane şi, după 1990, din nou, în reviste literare din România (Viaţa Românească, România literară, Observator cultural). În colaborare cu Heinz Hermann a tradus în germană Memoriile lui Mircea Eliade: Erinnerungen. 1907-1937 (1987).

A publicat volumele: Merleau-Pontys Phänomenologie der Sprache (1977); „Singura literatură esenţială”: Povestirea fantastică. Balzac, Villiers de l’Isle-Adam. Pieyre de Mandiargues (1996); Studii literare. Eminescu la Berlin. Mircea Eliade: Trei analize (2002; Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române, 2004); Rumänistische Literaturwissenschaft. Fallstudien zum 19. und 20. Jahrhundert (2007); Ştim noi cine a fost Eminescu? Fapte, enigme, ipoteze (2008; Premiul Uniunii Scriitorilor, 2008); Cioran. Sugestii pentru o biografie imposibilă (2012); ”Păstrat în uitare? Matila Ghyka. Numărul și Verbul”, Editura Tracus Arte, București, 2018.

Victor Ivanovici s-a născut la 24 august 1947, în Tulcea, România. Studii generale la Liceul Grec din Bucureşti (1962-1966) şi universitare la Facultatea de Limbi Romanice, Clasice şi Orientale a Universităţii din Bucureşti (1966-1971). Specializare postuniversitară la Universitatea din Málaga (Spania): „Curso Superior de Filología Española”, sub direcţia profesorului Manuel Alvar, membru al Academiei Regale Spaniole (1987). Doctorat la Universitatea din Cluj (România), cu o teză despre opera lui Gabriel García Márquez (1993).

Între 1971-1984 a predat literatura spaniolă şi hispanică la Universitatea din Bucureşti. Din 1985 locuieşte şi lucrează în Grecia. În 1993 a devenit membru al Corpului Didactic Auxiliar al Universităţii din Atena. A predat în cadrul Programului de Masterat în Traducere şi Teoria Traducerii, al Facultăţii de Litere şi Filozofie a Universităţii din Atena. În septembrie 2003 a ocupat prin concurs postul de Literatură Hispanică la Facultatea de Filozofie a Universităţii din Salonic, începând cu anul academic 2004-2005. Actualmente are gradul de profesor emerit.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Societăţii Scriitorilor Greci, al Societăţii Elene de Literatură Generală şi Comparată, membru fondator (şi Vicepreşedinte) al Societăţii Hispaniştilor Greci, membru al Asociaţiei Internaţionale a Hispaniştilor şi al Societăţii Cervantine.

Decorat de Statul spaniol cu Ordinul Meritului Civil, gradul „Encomienda”.

Cărţi publicate (critică literară):

1. Triptic neoelenic. Cavafis, Seferis, Sikelianós (în greacă), Atena, Editura Hexantas, 1979;
2. Formă şi deschidere (în română), Bucureşti, Editura Eminescu, 1980 (Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 1981);
3. Suprarealism şi „suprarealisme”. Grecia, România, ţările hispanice (în greacă), Atena, Editura Polytypo, 1997;
4. Suprarealism şi „suprarealisme”. Grecia, România, ţările hispanice (în română), Timişoara, Editura Hestia, 1997;
5. El mundo de la nueva narrativa hispanoamericana (în spaniolă), Quito, Editura Casa de la Cultura Ecuatoriana, 1998;
6. Literatura hispanoamericană (în greacă), Atena, Editura Dione, 1999;
7. Repere în zigzag (în română, cu o prefață de Matei Călinescu), Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 2000;
8. Traductologice (în greacă), Atena, Editura Dione, 2004;
9. Gabriel García Márquez y su Reino de Macondo (în spaniolă), Madrid, Editura Sial, 2008 (Premiul Internațional Sial, pentru eseu);
10. Un caftan pentru Don Quijote (în română), București, Editura Ideea Europeană, 2011;
11. Disquisiciones y divagaciones, 2 vol. (în spaniolă), Quito, Editura Casa de la Cultura Ecuatoriana, 2012;
12. Itinerarios cervantinos (în spaniolă), Quito, Editura Casa de la Cultura Ecuatoriana, 2016;
13. En torno a la narrativa de Álvaro Mutis (în spaniolă), Benemérita Universidad Autónoma de Puebla, Puebla (México), Dirección de Fomento Editorial, 2017;
14. Itinerarii românești I, București, Editura MNLR, 2018;
15. Colectiv: Culturas magicas (în spaniolă), Zaragoza (Spania), Editura Frames 2007;
16. Colectiv: La casa del Poeta (studii și eseuri despre poezia lui Omar Lara, în spaniolă), Puebla (Mexic), 2011;
17. Colectiv: La obra de Norman Manea (în spaniolă), Granada, Editura Universidad de Granada 2015.

Articole şi studii de hispanistică, românistică, neoelenistică, literatură comparată şi teoria traducerii publicate în România, Grecia, Franţa, Spania şi în diverse ţări hispanice. Îşi scrie eseurile în română, greacă. spaniolă şi franceză.

Traduce din: greacă, română, spaniolă, franceză, portugheză, catalană şi italiană; şi în română, greacă şi spaniolă.

A tradus, între alţii, din: Odysseas Elytis (în română şi spaniolă); Octavio Paz (în română şi greacă); Paul Celan – poemele româneşti (în greacă şi spaniolă); Gellu Naum (în greacă şi spaniolă), Nichita Stănescu (în greacă), Ion Vianu (în spaniolă), Norman Manea (în greacă și spaniolă).

Basarab Nicolescu, fizician onorar la Centrul Naţional de Cercetare Ştiinţifică (CNRS), Franţa, profesor la Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, Professor Extraordinary la School of Public Leadership, Stellenbosch University, Africa de Sud, membru de onoare al Academiei Române, fondator şi preşedinte al Centrului Internaţional de Cercetări şi Studii Transdisciplinare (CIRET), Paris. Doctor Honoris causa – Universitatea din Veracruz (Mexic), Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Universitatea „George Bacovia” din Bacău, Universitatea „Vasile Goldiş” din Arad, Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti, Universitatea din Craiova, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Universitatea „Ovidius” din Constanţa, Universitatea de Vest din Timişoara şi Universitatea Naţională de Arte „George Enescu” din Iaşi. Director al colecţiilor Transdisciplinarité (Editura Rocher, Monaco), Les Roumains de Paris (Editura Oxus, Paris), Ştiinţă şi Religie şi Ştiinţă, Spiritualitate, Societate (Editura Curtea Veche, Bucureşti), director al revistelor Transdisciplinarity in Science and Religion şi Transdisciplinary Studies – Science, Spirituality, Society, redactor-şef al revistei Transdisciplinary Journal of Engineering & Science. Cărţi publicate în România: Românii din Paris, Editura Vremea, 2018; Light Within Light / Lumină în lumină, Editura Universității de Vest, 2016, în colaborare cu Silviu Oravitzan; Rădăcinile libertăţii (în colaborare cu Michel Camus), Editura Universităţii de Vest, 2016; Théorèmes poétiques / Teoreme poetice, Curtea Veche, 2013 (ediţie bilingvă şi bibliofilă ilustrată de Mircia Dumitrescu); Ion Barbu – Cosmologia „Jocului secund”, Editura Aius, 2013; De la Isarlîk la Valea Uimirii, vol. 1 – Interferențe spirituale, vol. 2; Drumul fără sfârşit, Editura Curtea Veche, 2011; Ce este Realitatea?, Editura Junimea, 2009; Ştiinţa, sensul şi evoluţia – Eseu asupra lui Jakob Boehme, Editura Cartea Românească, 2007; Noi, particula şi lumea, Editura Junimea, 2007; Transdisciplinaritatea (manifest), Editura Junimea, 2007.

Monica Săvulescu Voudouri a absolvit Facultatea de Filozofie din București, unde a susținut un doctorat în Estetică. A emigrat în 1985. Trăiește în Olanda și Grecia. Înainte de emigrare a publicat cinci volume de proză și eseu, la editurile Cartea Românească și Albatros. Până în 1985 a lucrat în domeniul teatral. În emigrație s-a reprofilat, devenind specialist în Sociologia emigrației, senior researcher în diferite instituții internaționale de cercetare. A publicat romane, eseuri, poezie, dramaturgie, studii de sociologie. A obținut câteva premii literare, în Olanda și România. Scrierile sale sunt traduse în greacă, spaniolă, olandeză, maghiară, engleză, franceză, turcă, italiană. Președintă a Societății Culturale Balkania Contemporană și regizoare la Studioul de Teatru Profesionist din Diaspora din Atena. Teatrul este la a cincea stagiune, montează dramaturgi clasici și contemporani români, pe care îi traduce și îi publică și în limba greacă, jucând alternativ în ambele limbi; acesta a reușit să se înscrie ca o instituție de profil inedită în peisajul cultural al Atenei și în lumea diasporei în general.

În România a susținut câțiva ani ca titular de rubrică pagina „România din diaspora” la revista Cultura, director Augustin Buzura, redactor-șef Angela Martin.

A publicat, în ultimii zece ani, următoarele volume: Balkania, veșnica întoarcere (două volume); Strada, loc de trecere și petrecere; Fetele Nikas în lumina zilei mare și albă; Un rege Lear; România din afara României: Avem!; Dacă treci podul Soweto; Vă scriu din Atena în anii crizei; Ce nu știe un non-migrant; Acolo, aici, pretutindeni, just people; Maxi, câinele diasporei; Singurătatea bărbaților.

Texte adaptate pentru scenă și regizate în română și greacă: I.L. Caragiale, Conul Leonida față cu reacțiunea (Teatrul I Prova, stagiunea 2014-2015); Matei Vișniec, Frumoasa călătorie a urșilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt (Teatrul I Prova, stagiunea 2015-2016); Mihail Sebastian, Steaua fără nume (Teatrul Stathmos, stagiunea 2016-2017); Mihail Sorbul, Dezertorul (Teatrul Stathmos, stagiunea 2017-2018); Tudor Mușatescu, Titanic vals (Teatrul Elisee, stagiunea 2018-2019).

Spectacolele au participat la diverse festivaluri internaționale, au reprezentat România în cadrul manifestărilor francofoniei în Atena (jucate la sala Institutului Francez), au luat premii internaționale în cadrul festivalurilor balcanice și s-au prezentat în ultima stagiune într-un turneu la Teatrul Dramaturgilor Români (București).

Virgil Tănase. Autor şi regizor de teatru, distins, în Franţa, cu titlul de ofiţer al artelor şi literelor și Premiul de literatură al Uniunii Latine iar, în România, cu Premiul de dramaturgie al Academiei Române, Premiul Şerban Cioculescu al Muzeului Literaturii Române, Premiul de proză al revistei Convorbiri literare și premiul APLER „Cartea anului 2015”, Virgil Tănase s-a născut în 1945, la Galaţi. După studii de litere la Universitatea din Bucureşti şi de regie de teatru la IATC, îşi susţine doctoratul la École de Hautes Études de la Paris cu o teză despre semiologia regiei de teatru. Opus făţiş autorităţilor statului totalitar român, i se cere să părăsească ţara. În 1977 se stabileşte la Paris, unde publică numeroase romane și câteva biografii de autor. Predă arta teatrală în diferite şcoli de teatru şi Istoria artelor şi spectacolului la Institutul Internaţional de Imagine şi Sunet. A tradus numeroase texte literare și critice românești în limba franceză. A pus în scenă circa 30 de spectacole în Franţa şi România (printre care mai multe texte dramatice românești) şi a adaptat pentru scenă texte diverse, de la Crimă şi pedeapsă de Dostoievski la În căutarea timpului pierdut de Proust (jucat seară de seară timp de 18 luni la Paris). A fost directorul Institutului Cultural Român de la Paris între 1993-1997 și 2002-2006. Interzis în România până la revoluţia din 1989, cărțile lui, rescrise în română, au fost, în bună parte, publicate în ultimii ani în țară.

Dumitru Țepeneag este prozator, eseist și traducător (fiind deopotrivă scriitor român și francez). A debutat cu volumul de povestiri Exerciții (1966). Este, alături de poetul Leonid Dimov, teoretician al curentului literar numit onirism estetic (sau onirism structural).

În 1975 a fost exilat de regimul ceaușist, iar scrierile sale au fost interzise în România. Scriitorul și-a continuat activitatea literară în Franța (în limba română și în limba franceză, semnând uneori cu pseudonimul Ed Pastenague). După decembrie 1989, scriitorul redobândește cetățenia română și scrie din nou în românește, publicând opere noi și, în paralel, manifestând o deosebită grijă pentru reeditarea scrierilor din perioada anterioară exilului, precum și pentru ,,repatrierea” cărților scrise și publicate în exil.

A publicat volume de proză scurtă (Exerciții, Frig, Așteptare, Înscenare și alte texte, antologia Prin gaura cheii), romane (Zadarnică e arta fugii, Nunțile necesare, Cuvântul nisiparniță, Roman de citit în tren, Pont des Arts, La belle Roumaine etc.), pagini de jurnal (Un român la Paris), volume de publicistică (Reîntoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite, Capitalism de cumetrie etc.). A semnat traduceri din autori ca Alain Robbe-Grillet și Jacques Derrida și s-a ocupat de mai multe reviste din Franța. Cărțile sale au fost traduse în diferite limbi (engleză, franceză, germană, sârbo-croată, maghiară, slovenă, cehă) și publicate în diferite țări ale lumii.

Leontina Văduva. După studii la Conservatorul din Bucureşti, sub îndrumarea profesoarei Arta Florescu, soprana Leontina Văduva a debutat pe plan internaţional în 1986 la Teatrul Capitole din Toulouse în Manon, de Jules Massenet. Rolul, devenit una dintre cele mai dragi cărţi de vizită, a purtat-o spre debutul londonez de la Royal Opera House Covent Garden, etapă care i-a adus prestigiosul premiu Laurence Olivier (1988).

Stabilită în Franţa, ţară care a adoptat-o de la bun început (şi care i-a acordat în 1999 titlul de Chevalier des Arts et des Lettres), Leontina Văduva a devenit rapid una dintre cele mai bune ambasadoare ale repertoriului francez. A strălucit în Micaëla, Antonia, Julieta şi Mireille în cele mai importante teatre ale lumii. Cu toate acestea, rolul debuturilor americane (San Francisco, 1996; Metropolitan Opera, New York, 2000) a fost Mimi din Boema lui Puccini. Discografia artistei include Rigoletto (1993), Povestirile lui Hoffmann (1996), Boema (1996) şi recitalul Opera Arias (1997), dirijat de Plácido Domingo. Un capitol special în videografia artistei îl reprezintă DVD-ul cu Romeo şi Julieta, înregistrat în 1994 la Royal Opera House Covent Garden din Londra, sub conducerea muzicală a lui Sir Charles Mackerras şi în regia lui Nicolas Jöel, devenit referinţa absolută pentru celebra operă a lui Gounod.

Cariera scenică a Leontinei Văduva a condus-o pe cele mai importante scene ale lumii, de la Teatro alla Scala şi Wiener Staatsoper la Gran Teatre del Liceu, Opéra de Paris, Teatro Colòn, operele din Baltimore, Basel, Geneva, Nisa, Köln, Bordeaux, Tokyo, Santiago de Chile, Toulon, Marsilia, Chicago, Los Angeles, Torino. Calităţile sale artistice i-au adus numeroase distincţii, printre care Medalia oraşului Toulouse, premiul Royal Philarmonic Society of Music şi Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofiţer.

În ultimii ani, Leontina Văduva este frecvent solicitată pentru cursuri de măiestrie în Europa şi Asia, ca şi în juriile celor mai prestigioase competiţii internaţionale de canto. În plus, este profesoară de canto la Haute École de Musique de Lausanne şi la Conservatorul Claude Debussy din Paris.

Matei Vișniec. Poet, dramaturg, romancier, jurnalist, Matei Vişniec s-a născut pe 29 ianuarie 1956 la Rădăuţi, în nordul României. A debutat cu poezie în revista Luceafărul în 1972. Mai târziu, stabilit la Bucureşti, unde a făcut studii de filozofie, s-a numărat printre fondatorii „Cenaclului de luni”, condus de criticul Nicolae Manolescu. A debutat în volum în 1980, la Editura Albatros, cu o culegere de poeme intitulată La noapte va ninge.

Matei Vişniec este autorul a cinci volume de poezie, şase romane şi peste 50 de piese de teatru. Din 1987 trăieşte în Franţa, unde lucrează, din 1990, ca jurnalist la „Radio France Internationale”. După căderea comunismului, în 1989, activitatea lui Matei Vişniec s-a derulat între Franţa şi România, între două culturi şi două limbi, între Vest şi Est.

Piesele sale sunt traduse în peste 30 de limbi şi s-au aflat pe afiş în aproape toate ţările Uniunii Europene, dar şi în Rusia, Turcia, Tunisia, Maroc, Iran, Brazilia, Uruguay, Argentina, Statele Unite, Canada, Japonia, Uganda, Australia…

Numeroase premii i-au răsplătit activitatea de scriitor român, dar şi de scriitor de expresie franceză. De mai multe ori a primit Premiul Uniunii Scriitorilor (pentru poezie în 1984) şi pentru teatru, după 1990. Matei Vişniec a mai obținut Premiul Academiei Române, precum şi premiul Uniunii Teatrale din România (UNITER) pentru cel mai jucat autor român (în 2016).

În Franţa i s-a decernat de mai multe ori Premiul presei la Festivalul Internaţional de Teatru de la Avignon, Premiul european acordat de Societatea Autorilor şi Compozitorilor Dramatici (în 2009), precum şi Premiul de literatură europeană Jean Monnet (în 2016).

ECHIPA ARTISTICĂ

Dan Mircea Cipariu (născut la 7 septembrie 1972, București), licențiat al Universității București, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, scriitor, jurnalist și manager de proiecte și programe culturale. A debutat în presa literară în 1988 (SLAST), iar editorial, în 1999, cu volumul Hai să ne-ntâlnim pe site sâmbătă seara (Editura Libra). În 2007, volumul său de poeme Tsunami (Editura Brumar, 2006) a primit Premiul Asociației Scriitorilor din București. În 2008, a inițiat și coordonat proiectul ,,Scriitori pe Calea Regală”, iar din 2009 până în prezent, proiectul „Maratonul de poezie și jazz”. Între 2011 și 2018, de Ziua Culturii Naționale, a inițiat și coordonat proiectul „Gala Tinerilor Scriitori / Cartea de poezie a anului”. Este fondatorul și președintele asociației Euro CulturArt, ce deține o galerie dedicată tinerilor artiști vizuali din Europa – „Atelier 030202”, coordonată de artistul vizual Mihai Zgondoiu. Este editorul www.AgențiadeCarte.ro, spațiu virtual în care sunt prezentate la zi evenimentele de carte și artă. Este președintele Opera Scrisă.Ro, societate de gestiune a drepturilor de autor. Volumul său singurătatea vine pe facebook, publicat în anul 2012 la Editura Tracus Arte din București, este considerat de editorul Cosmin Perța „unul dintre cele mai bune volume de poezie ale anului 2012 și nu numai”. În prezent, lucrează la tema doctorală de cercetare „Tipare ale imaginii poetice”, sub coordonarea prof. univ. dr. Silviu Angelescu, la Școala Doctorală a Facultății de Litere, Universitatea din București.

Marius Mihalache (n. 1974) este muzicianul care a reuşit să-i confere ţambalului valenţe, subtilităţi şi rezonanţe incredibile, rivalizând cu sonorităţile specifice muzicii clasice. A început să cânte de la vârsta de 6 ani, iar afirmarea lui a avut loc dincolo de granițele țării. La 17 ani interpreta pe scena Operei Scala di Milano arii celebre compuse de Rahmaninov, Chopin, Schumann, Schubert sau Mozart. Cel mai important moment din viața sa de artist este întâlnirea cu acela care îi va fi mentor, renumitul artist american Chick Corea, cântând în deschiderea câtorva concerte ale acestuia. Apoi cântă și înregistrează alături de Gloria Gaynor, Nina Simone, Steve Vai, Kitaro şi de alţi muzicieni, cunoscuţi pe plan mondial. Înainte de lansarea primului său album în 1998, artistul compune coloana sonoră pentru mai multe filme și seriale TV, cum ar fi Asfalt Tango (1995), Filantropica (2002), Garcea și oltenii (2002), La urgență (2006), Ticăloșii (2007) etc. În 1998 lansează primul său album de etno-jazz Eclipse, urmat de altele (cel mai recent, apărut în 2017, Săftiță) și de colaborări, o perioadă în care abordează mai multe stiluri, de la jazz la muzică țigănească. Gândul de a se stabili pe continentul american poate că a încolțit chiar în anul 2015, pe când era invitat de Cosmin Chivu (Director of the BA in International Performance Ensemble at the Pace School of Performing Arts) să facă parte din distribuția piesei celebre Our Class, scrise de Tadeusz Słobodzianek (Broadway, NYC). De asemenea, are o serie de colaborări cu Ovidiu Lipan „Țăndărică”, Steve Vai și Kitaro, precum și cu alți artiști cunoscuți pe plan internațional.

Anamaria Spătaru este în colectivul Radio România din anul 2000. A obținut licența în jurnalism la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu și are un master în antropologie culturală și dezvoltare comunitară la Facultatea de Sociologie din cadrul Universității București. A colaborat cu materiale culturale la mai multe posturi, precum: Radio România Actualități, Radio România Internațional, Radio România Tineret și, de mai mulți ani, face parte din echipa postului Radio România Cultural în calitate de realizator de emisiuni. Fluxurile la care contribuie constant în această perioadă sunt „Născut în România”, „Ascultă Vocile de Azi”, „Poezie Românească” etc. În anul 2018 a coordonat campania „Centenarul meu”. Este producător al mai multor evenimente culturale precum „Gala Tinerilor Scriitori” sau „Maratonul de poezie și jazz”. Colaborează cu echipa Gaudeamus pentru promovarea târgului și organizarea unor evenimente în cadrul acestuia. Contribuie la promovarea Orchestrelor și Corurilor Radio. A publicat interviuri în: Revista Cultura, Revista Euphonia, România liberă, Adevărul, AgențiadeCarte.ro

Mihai Zgondoiu (n. 1982) este artist, curator și galerist cu studii masterale și doctorale în domeniul artelor vizuale. Începând cu anul 2014 predă ca asist. univ. dr. la Universitatea Națională de Arte din București – FADD, dep. Design. În practica sa artistică, oscilează cu lejeritate într-o arie largă de genuri și tehnici vizuale, de la desen, colaj și print experimental, la video-instalații, acțiuni-performance și intervenții urbane. Proiectele sale evocă un spirit critic (și autocritic după caz) față de clișeele de gândire din societatea noastră actuală, parodiind falsele valori și icon-uri create de noile media prin diferite tipuri de propagandă fake news. Cele mai recente expoziții/proiecte personale sunt: Fighting with Mozart!, Galeria Creart (București, 2018), EXTRAfaces, Galeria Uj Kriterion (Miercurea Ciuc, 2017), Fight with Mozart!, RKI – Vienna Contemporary (AT, 2017), New Wall – Calina. Spațiu de artă contemporană (Timișoara, 2017), Dada Brancusi, Galeria MB-XL (Bruxelles, BE, 2016) & Galeria Galateca (București, 2016), The Artist’s Golden Hand, Galeria FivePlus (Viena, AT, 2014) & Galeria Aiurart (București, 2013), Lenin’s Sleep, Piața Presei (Bucureşti, 2011), The Red Line, Centrul Național al Dansului (Bucureşti, 2011), The Red Carpet, Curtea Muzeului Schloss (Linz, AT, 2011), Freedom as Visual Pattern, Galeria Hampden – Incubator Art Space (Amherst, Massachusetts, USA, 2010), Me Matrix, Galeria Calina (Timișoara, 2009), Me, Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Național Brukenthal (Sibiu, 2008).