Sâmbătă, 17 noiembrie 2018, de la ora 14.00, la standul nr. 17, al Editurii Eikon, va avea loc prezentarea cărții de poezie ”CLIPA ACEEA”, de Elena Liliana Popescu, Editura Eikon, 2018, cu o prefaţă de Dariusz Pacak.
Cartea cuprinde șapte capitole: primele cinci conțin poeme din volumele Ție (1994), Tărâmul dintre gânduri (1997), Imn Existenței (2000), Pelerin (2003), Cât de aproape – Lo cerca que estabas (2007), Dincolo de azur – Além do azul (2012), al șaselea și al șaptelea conțin poeme inedite (Acropolis), respectiv texte-referințe semnate de peste 70 de oameni de cultură români și străini.
Evenimentul va fi moderat de Valentin Ajder, directorul Editurii Eikon și se va încheia cu o scurtă lectură poetică.
Cartea va fi prezentată de prof. univ. dr. Anca Irina Ionescu, Prof.dr. George Volceanov, prof.dr. Mihaela Albu, lect. univ. dr. Joan Llinàs și prof. univ. dr. Elena Liliana Popescu.
***
Originalitatea acestor poezii trebuie căutată în amestecul personal de clasicism şi modernism, de tradiţie şi inovaţie, amalgam insolit detectabil atât în versificaţie, cât şi în conţinutul poemelor. Elena Liliana Popescu reuşeşte să se impună prin redescoperirea valorilor perene ale artei. Ca şi în cazul lui Ion Barbu, poezia sa înseamnă căutare, un teritoriu al ideii şi al marilor interogaţii, devine un act de cunoaştere, mai exact o modalitate de meditaţie asupra condiţiei umane. (Gheorghe Glodeanu)
Am spus că poezia lui Popescu este „metafizică”. Nu am spus-o atât în sensul filozofiei aristotelice, ci într-un sens mai amplu. Vreau să spun că este o poezie care caută transcenderea, – inclusiv în unirea cu Absolutul –, şi depărtarea de emoţia facilă; care caută să bată la poarta inimii în căutarea frumuseţii eterne; care îi cheamă pe cititorii săi, astfel încât aceştia, de asemenea, să pornească pe o cale de contemplare şi de iubire. (Raúl Lavalle)
Limbajul, în același timp simplu și multiform, stilul fluid, luminos și esențial, împreună cu intensitatea pe cât de profundă, pe atât de înalt nivel a conținutului ne permite să afirmăm că arta poetică a Elenei Liliana Popescu poate și trebuie, pe bună dreptate, să fie considerată continuarea perfectă în stil contemporan a marii tradiții romantice românești, care, după părerea mea, nu poate fi separată de acea călăuză care a fost Mihai Eminescu, pentru întregul său popor, chiar și dincolo de epoca în care a trăit. (Antonino Caponnetto)
