Miercuri, 28 noiembrie 2018, de la ora 18:30, Universitatea din București, în parteneriat cu Institutul Italian de Cultură din București organizează o prezentare a volumului bilingv de poezie “Imn existenţei – Inno all’esistenza” (Edizioni Rediviva, Collana Phoenix, Milano, 2018) de Elena Liliana Popescu, cadru didactic al Universităţii din Bucureşti. Evenimentul va avea loc la sediul Institutului Italian de Cultură (Str. Aleea Alexandru, nr. 41).
Cartea, apărută recent la Editura Rediviva din Milano, în traducerea lui Antonio Buozzi și Luca Cipolla, cu o prefaţă semnată de lingvistul argentinian de origine italiană, Raúl Lavalle, profesor la Universitatea Catolică din Buenos Aires, și o postfață de Antonio Buozzi, conține patru imnuri: Imn Existenței, Imn Vieții, Imn Libertății și Imn Tăcerii și îi este dedicată lui Mihai Eminescu. Un text-introducere pentru Imn Existenței, scris acum 21 de ani de profesorul Dan Slușanschi, reputat lingvist care a plecat dintre noi acum 10 ani, însoțește această ediție bilingvă în drumul ei atât spre cititorii de limbă română, cât și cei de limbă italiană.
Cartea va fi prezentată de Antonio Buozzi, prof. univ. dr. Anca Irina Ionescu, Andrei Novac, director al Centrului Național al Cărții și prof. univ. dr. Elena Liliana Popescu. Evenimentul va fi moderat de prof. univ. dr. Roxana Utale, prodecan al Facultății de Limbi și Literaturi Străine și se va încheia cu o scurtă lectură poetică.
„Atotcuprinzător, Imn Existenţei învăluie şi dezvăluie totodată, o întreagă poetică a Creaţiunii, o Cosmogonie, în viziunea Autoarei, care dezghioacă, acum mai declarat decât oricând, în curgere poematică, imbricarea ştiinţei cu taina în contemplarea, pe de o parte, a numerelor, iar pe de alta, a fibrelor esenţiale ale Sinelui şi ale Existenţei pe care o străbate Fiinţa-Om, tânjind, nesfârşit, către clipa de adâncime şi de odihnă întru Tot, adică întru Adevăr: Atunci când eram Unul, cuprinşi în nemurire/ și împlinit Cuvântul, de viaţă ziditor…”(Dan Slușanschi)
„Şi în această carte, în Imn Vieţii, autoarea arată că noi căutăm profunzimea şi în ea ne găsim mulţumirea: Ne-atrage veşnic Marea/ din marea Neuitării/ Ne-atrage Depărtarea/ din depărtarea Zării. Este superfluu atunci să spun că mă bucur cu adâncă încântare de versurile Lilianei, ele fiind reflecţii asupra fiinţei, şi asupra întrebărilor şi răspunsurilor fiinţei”. (Raúl Lavalle)
„Ca în poemul lui Dante, Elena Liliana Popescu face o călătorie înapoi, la originile lumii şi istoriei, în acea realitate fără formă şi diferenţe pe care şi-o imaginează ca fiind o unitate înainte de creaţie. Ecourile şi referinţele la tradiţia filosofică şi religioasă greacă, precum şi la sincretismul acelui univers cultural cu creştinismul, una din manifestările sale dintre cele mai importante fiind gnosticismul, atât creştin, cât şi păgân, sunt pretutindeni şi reprezintă fundalul conceptual al unei reflecţii asupra existenţei care capătă în poezie caractere noi şi originale”. (Antonio Buozzi)
