Andrei Bălan provoacă vizualul cu o dublă perspectivă asupra volumului și a spațiului. Totul se întâmplă în cadrul unei expoziții organizate, în perioada 23 noiembrie – 5 decembrie 2018, la Arcub Sala Gabroveni, Str. Lipscani nr. 84 – 90. De la desen la volum, de la discurs la fapt, de la intenție la postură, autorul pieselor inventariate în expoziția anunțată poate fi recunoscut ușor ca un încăpățânat contemporan cu o reală dispoziție de recuperare volumetrică a vechilor note de subsol a închipuitelor școli de pictură bisericească de secol X-XII.
Expoziția a fost gândită atât ca prilej de a privi un nemaivăzut care se dă în mod tainic și revelat vederii, cât și ca prilej al unor evenimente complementare:
- Vineri, 23 noiembrie, ora 19.00: Vernisaj. Participă Andrei Găitănaru, publicist și cercetător, și drd. Andrei Mușat. Soundscape: Andrei Bălan;
- Joi, 29 noiembrie, ora 19 00: Conferință: ”Eclezia și arta polarizată. Note despre interval” Drd. Andrei Mușat;
- Vineri, 30 noiembrie, ora 20.00: Concert ”Torșan-Bălan”, cu Andrei Bălan, chitară și percuție, și Călin Torșan, instrumente de suflat;
- 1 decembrie 2018, ora 20.00: Seară de poezie ”Cuvinte care ne unesc”. Lectură Theodor Dumbravă, Soundscape Andrei Bălan;
- Joi, 4 decembrie, 19.00: Conferință “Martori și Martiri”, Andrei Găitănaru, publicist și cercetător studii patristice;
- Vineri, 5 decembrie, ora 19.00: Finisaj – Proecții de Dan Adrian Ionescu, Soundscape Andrei Bălan
Absolvent de Arhitectură și Arte Plastice, profund impresionat de lecția maestrului Sorin Dumitrescu, de opera lui Vasile Gorduz și de arhitectura spațiului bizantin, Andrei Bălan propune o expoziție în care reconsideră starea spațiului eclezial. Deși fetișizat excesiv, termenul ”tradiție” are o rezonanță modernă pentru stilul artistului recomandat, ce răspunde cu nesaț arhivistic exercițiilor de artă postmodernă.
Arta lui Andrei Bălan este replică. ”Replică” în dublul ei sens. Pe de-o parte, este un răspuns alternativ la trendurile actuale. Pe de alta, reia conținuturi vechi, minunate, tainice, revelate pentru a înainta pe simeză cu forme nou-vechi, minunate, tainice și revelate. Fascinat de mimetismul arhaic în forma lui de studiu după natură, de sintezele iconice medievale, de formule antice epurate de artificii estetice, sculptorul abordează problematica metamodelului, apropierea și depărtarea de model în sens giacomettian, urmându-l pe Nicolae Brâncuși sau Henry Moore, Marino Marini prin lupa simplificată a icoanei bizantine.
Reflexivitatea criptată în morfologiile ”Anahoreților” pe care Andrei Bălan i-a prins în ipsos-rășină și auto-reflexivitatea inteligibilă în seria autoportretelor expresioniste explică profilul sculptorului ca unul permanent racordat la tensiunea dintre libertinaj, artificial, individ, pe de o parte, și canon, esențial, comuniune, pe de altă parte.
