Spectacolul „Allegro, ma non troppo” de Ion Minulescu, în regia lui Răzvan Popa, care se joacă în ziua de 5 decembrie 2018, de la ora 20.00, la Sala Pictura a Teatrului Naţional din Bucureşti, este o reprezentaţie obişnuită, cu casa închisă. Ceea ce este mai special la această dată e faptul că piesa se joacă pentru a o suta oară pe această scenă! Distribuția va fi cea de la premiera care a avut loc pe data de 12, în cea de-a 12-a lună a lui 2014. De atunci, în primitoarea sală numită Pictura, cunoscuţi actori vă prilejuiesc întâlnirea cu savoarea personajelor şi a situaţiilor minulesciene: Gavril Pătru, Marius Rizea, Eugen Cristea, Costina Cheyrouze (Ciuciulică), Aylin Cadîr, Victoria Dicu sunt actorii aleşi de colegul Răzvan Popa, care s-a remarcat și ca regizor (2011 – Premiul UNITER pentru regia Celui mai bun spectacol de teatru radiofonic, „Shylock” de Gareth Armstrong).
De-a lungul celor 100 de reprezentații s-au alăturat distribuției şi Ileana Olteanu (înlocuind-o, temporar, pe Aylin Cadîr) și Monica Davidescu (pe rol cu Costina Cheyrouze). Scenografia spectacolului este semnată de Florilena Popescu-Fărcășanu şi Maxim Corciova.
„Allegro, ma non troppo” este un ingenios melanj între teatru și realitate, în care un adulter se comite sub ochii soțului, sub masca unei piese fictive. Răzvan Popa dezvăluia de ce a ales această piesă, înainte de prima întâlnire cu spectatorii săi: „Mie mi s-a părut de o actualitate izbitoare. Totul semăna cu ceea ce se întâmplă în acest moment. Mariaje de formă, care se descompun la atingerea brațului lung al legii, între milionari și milionari politicieni, artiști care nu-și găsesc locul în societate, vedete făcute la comandă, milionari care ajung vedete ca să devină și mai bogați… Iată ce m-a atras la textul acestui scriitor, autor dramatic aproape necunoscut, pe cât de cunoscut este Minulescu ca poet simbolist”.
Autor dramatic jucat cu mare succes pe vremea sa, director al Teatrului Naţional din Bucureşti în anul 1926, Ion Minulescu (1881 – 1944) este cunoscut astăzi mai ales ca poet al Romanțelor. Cu toate că în timpul vieţii scriitorul credea că posteritatea îl va recunoaşte mai ales pentru piesele sale, istoria literaturii i-a ales un alt destin. Teatrul său merită a fi redescoperit şi astăzi, după decenii de la primele montări la Naţionalul bucureştean, pentru dialogurile vii, umorul alert, naturalețea poveștii, verva intelectuală, originalitatea scriiturii. Între piesele cele mai jucate amintim: “Manechinul sentimental”, „Pleacă berzele”, „Amantul anonim”, „Allegro, ma non troppo”, comedie ce a fost reprezentată şi la Bratislava şi la Buenos Aires.
Avea dreptate scriitorul Mircea M. Ionescu, el însuşi un dramaturg cunoscut, când anticipa, în revista Taifasuri, un succes de cursă lungă, consemnând astfel: „Un spectacol uşor, dar „allegro”, de mare haz, ce va umple ani buni sălile, oriunde se va juca!”.
