În incinta Bisericii Mânăstirii, biserica luterană a saşilor sighişoreni, este prezentă o expoziţie ce documentează un concept cu semnificaţii universale, trăit de mulţi migranţi ai lumii, din timpurile biblice până în prezentul tumultuos: străinătatea.
Evenimentul realizat din portrete simbolice ce însoţesc texte referitoare la cel depărtat, purtat de destin în locuri necunoscute, a fost realizat de un comitet ecumenic din Austria şi prezentat în România, în cetatea Sighişoarei. Nu este o expoziţie alcătuită în tiparele clasice ale lucrărilor de artă, ci o expoziţie-parabolă, de afişe, cu un puternic impact spiritual şi emoţional, dedicată unei probleme fundamentale a existenţei umane: comportamentul faţă de străini. Iar aceasta este cu atât mai importantă cu cât astfel de provocări s-au intensificat în ultimii doi ani din cauza mişcărilor de refugiaţi în număr semnificativ către Europa.
Oricare dintre noi a cunoscut acest sentiment cândva, mai mult sau mai puţin, iar soarta de a fi străin este o problemă specifică tuturor celor care aleg să trăiască sau să muncească în alte ţări, în alt loc decât cel în care s-a născut. Este valabil pentru diaspora română, pentru saşii care se întorc după 800 de ani în regiunile germanice, pentru orice străin care a ales străinătatea. Iar acest concept care vizează în prezent refugierea, primirea, expulzarea, integrarea străinilor a fost relatat cu mii de ani în urmă, în Sfânta Scriptură.
Expoziţia aduce în prim-plan destinul impresionant al unor emigranţi din timpurile biblice care din diverse motive au fost nevoiţi să trăiască departe de patria lor. Sunt prezentate astfel, în prima parte, viaţa unor personaje ca Avram şi soţia lui, Sara, apoi cele ale lui Iisus, Iosif, Moise şi Rut. Partea a doua ne arată poruncile veşnice şi actuale referitoare la protecţia străinilor, iar partea a treia ilustrează conceptul biblic al ospitalităţii.
Mărturiile din Cartea Sfântă
Despre străini se ştie şi azi că sunt întotdeauna bine primiţi acolo unde ajung. Dar sunt sfâşiaţi între nevoia de integrare sau asimilare şi propria cultură, între identitatea lor şi caracterul străin al locului. A fi străin într-o ţară străină este o experienţă reală, perenă a umanităţii, care străbate Biblia ca un fir roşu, iar în Cartea Sfântă pot fi descoperite numeroase perspective actuale şi provocări concrete privind atitudinea faţă de străinii din mijlocul nostru. Desigur, Cartea Sfântă conţine mărturii diferite ale oamenilor din mai multe secole care nu-i abordează întotdeauna în acelaşi fel pe străini. Găsim şi aici aceleaşi temeri ale oamenilor locului faţă de invazia elementelor străine şi pierderea propriei identităţi. Deja din acele timpuri a existat tendinţa de a diferenţia între străinii „buni” şi „răi”, cei cu care se puteau face afaceri sau încheia alianţe politice, priviţi altfel decât cei lipsiţi de mijloace şi în permanentă căutare de refugiu. Şi nici în acele timpuri nu erau toţi imigranţii atât de dornici de integrare precum şi-ar fi dorit localnicii. Iar problema cea mare, percepută chiar ca o ameninţare, o constituiau religiile acestor străini. Şi totuşi, pornind de la experienţa istorică a poporului evreu, el însuşi rob timp de 400 de ani în Egipt şi mai târziu în Babilon, Dumnezeul Bibliei îndeamnă, porunceşte şi încurajează pe oamenii de atunci şi de acum să ofere ocrotire, adăpost şi sprijin celor străini şi singuri.
Marii Străini, marii călători: Iisus, Moise, Iosif etc.
Marii călători din Biblie, marii străini sunt pilde pentru contemporani. Iisus s-a născut la Bethleem, iar după unele surse, la Nazaret. Din cauza lui Irod, familia Lui s-a retras în Egipt, până la moartea regelui Iudeei, și s-a întors în Nazaret după câțiva ani. A copilărit la Nazaret, apoi a mers în Galileea, s-a stabilit la Capernaum şi a început să predice venirea împărăției lui Dumnezeu, dedicându-și timpul învățăturilor și tămăduirii celor bolnavi, cutreierând pe jos, prin întreaga țară evreiască. A fost răstignit pe Dealul Golgotei din Ierusalim. Avram şi Sara sunt alţi emigranţi celebri din Biblie. Ei pleacă din oraşul antic caldeean Ur (azi, în Irak) spre Haran, în Turcia de sud-est. O perioadă de secetă şi foamete îi determină să plece în Egipt. Iosif, cel de-al unsprezecelea fiu al patriarhului Iacob şi cel dintâi al Rahilei, a fost vândut de fraţii săi pe 20 de arginţi unor negustori din Egipt. La vârsta maturităţii, însuşi Moise ajunge să fie refugiat în ţinutul Maidan, unde îşi întemeiază o familie pe pământ străin. Este locul de unde Domnul îi face chemare să-şi ia destinul în mâini şi să-şi salveze propriul popor. Se întoarce în Egipt şi împreună cu evreii ia calea deşertului Sinai, fiind migranţi fără ţară timp de 40 de ani, până când ajung în ţara promisă lor şi strămoşilor lor. Exilul este, în acest caz, o maturizare întru credinţă.
„Mulţi trăiesc astăzi departe de patria lor”, scrie pe unul dintre exponate. La nivel mondial există 250 de milioane de migranţi şi 15 milioane de refugiaţi internaţionali. Ei se confruntă cu unele prejudecăţi ale localnicilor şi cu teama acestora de pătrundere a elementelor străine. Sunt oameni din naţiuni diferite, care vorbesc diverse limbi, au obiceiuri, culturi şi poveşti de viaţă diferite, iar azilanţii şi refugiaţii care vin în Europa aduc şi experienţele traumatizante din trecutul lor.
Aplicarea în viaţă a conceptului biblic de ospitalitate, în ciuda inevitabilelor dezamăgiri, prezintă până în ziua de azi o provocare. Expoziţia este un prilej de reflecţie asupra modului în care îi privim pe străinii ce trăiesc astăzi printre noi, în special pe refugiaţi şi azilanţi.
„Căci întreaga lege este împlinită într-un singur cuvânt: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (Galateni 5:14)
Maria DOBRESCU
