Mă leagă de Maestrul George Mihăiță o viață trăită și o viață visată!
O viață trăită cu mii de fotograme și amintiri născute dintr-o dorință care îl face special pe cel care a fost pentru mine când un tată spiritual, de la care m-am încărcat cu o teribilă ambiție de a împlini construcții și gânduri (”Dane, Dane, eu când mă duc, mă duc, mă duc, Dane, și nu mă mai oprește nimeni”), când un tată vitreg, iute la vorbă, înțelegător în situații grele și imprevizibil în mărunțișul vieții (”Dane, Dane, eu vreau ceva, ceva, să sară de pe tarabă!”).
În viața noastră trăită au fost zilele de neuitat de la revista ”Salut”, cu la fel de neuitatele proiecte pe care Marele Adolescent George le-a inițiat: Ziua Adolescenților (o lege care a fost promulgată, în 1997, de Președintele Emil Constantinescu), Festivalul de teatru pentru liceeni ”Jos Pălăria”, primele concursuri post-revoluționare de baschet, biliard și de tenis pentru adolescenți, mega-festivalul ”Salut, Adolescență” din Parcul Tineretului, regizat de regretatul Alexandru Tocilescu, concursurile de Miss Adolescența, cu Toni Grecu și Divertis reinventând personaje de legendă, Școala de Presă ”Salut”, unde au conferențiat doi mari jurnaliști care l-au sprijinit mereu pe George Mihăiță, e vorba de Ion Cristoiu și Cornel Nistorescu.
Dacă aș fi un pic psihanalist, aș putea găsi un fir luminos care leagă aproape tot ceea ce ține de viața trăită a unui artist care a plecat, la sfârșitul adolescenței, cu dor de mamă și cu figura protectoare a fratelui cel mare, ”Dulăul”, ”Țuțu”. Astfel că și la revista ”Salut”, și la Teatrul de Comedie, Marele Adolescent Gică a construit din nevoia de familie și dintr-o energetică dăruire de sine ca frate mai mare. Revelioane fastuoase ori petreceri memorabile (așa i-am cunoscut, la ”Șarpele Roșu” și undeva într-o cârciumă din cartierul bucureștean Gramond, pe adevărații crai ai boemei bucureștene, Gheorghe Dinică, Ștefan Iordache, Nelu Ploieșteanu ori Nicu Gigantu), întâlniri la orele de dirigenție sau dezbateri la cestiunea zilei, toate se încărcau de entuziasmul unui adolescent din Moreni care nu a încetat niciodată să copilărească și să viseze.
Dar George Mihăiță ne-a oferit o altfel de viață visată! De la adolescentul Vuică din capodopera lui Lucian Pintilie – filmul ”Reconstituirea”, la Primarul ANTON ANTONOVICI SCVOZNIC-DMUHANOVSHI, din montarea antologică a lui Horațiu Mălăele, până la rolul Alexandr Tarasovici Ametistov în spectacolul „Casa Zoikăi”, purtând pecetea regizorală a lui Alexandru Tocilescu, rol pentru care a primit Premiul UNITER pentru cel mai bun actor în rol principal, George Mihăiță ne-a purtat prin luminile și umbrele personajelor sale, în felul său empatic și rezonant.
Viața visată înseamnă asumarea vieții ca artă poetică de a fi! Astfel, s-au întrupat din geniul limbii române și din semnul de întrebare și de mirare al interpretării actoricești recitalurile lui George Mihăiță din poemele lui Marin Sorescu sau Traian T. Coșovei. Mare iubitor de poezie, Marele Adolescent Gică și-a sărbătorit o aniversare, oferind prietenilor săi singura carte apărută la Editura Salut, în 1996, antologia ”Marfă”, scrisă de Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu (textierul trupei ”Sarmalele reci”), Sorin Gherguț (hâtrul și minunatul poet), Bogdan O. Popescu (celebrul neurolog și norocos pentru că George Mihăiță îi recită poemele) și Dan Pleșa (directorul Editurii Vellant).
Fie că pierde sau câștigă la pokerul numit viață trăită, viață visată, Marele Adolescent Gică surâde luminos și enigmatic, având mereu un as în mânecă pe spatele căruia chiar el a scris cu mână sigură: ”nimeni nu e singur!”.
Dan Mircea Cipariu
P.S. Un fragment din acest text a apărut în cartea ”MIHĂIȚĂ Reconstituirea unei vieți” de Doina Papp, Editura Tracus Arte, carte lansată chiar pe 23 septembrie 2018, când Mare Adolescent Gică sărbătorește 70 de ani!
