Marți, 12 iunie 2018, Academia Română organizează sesiunea omagială „11 iunie 1848 – ziua victoriei Revoluţiei Române paşoptiste“. Manifestarea va avea loc în Amfiteatrul „Ion Heliade Rădulescu“ al Bibliotecii Academiei Române începând cu ora 11 și va fi onorată de prezența acad. Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române. În cadrul sesiunii științifice vor lua cuvântul acad. Dan Berindei, preşedintele Secţiei de ştiinţe istorice şi arheologie, dr. Dorina N. Rusu, membru corespondent al Academiei Române, conf. univ. Adrian-Silvan Ionescu, directorul Institutului de Istoria Artei „George Oprescu“ și conf. univ. Adrian Niculescu, Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative.
Produsă în contextul și sub influența Revoluției pașoptise europene, Revoluția română de la 1848, desfășurată în ambele Principate Române, a culminat cu momentul 11 iunie, când, la București, Gheorghe Bibescu, domnul Ţării Româneşti, sub presiunea maselor, este nevoit să semneze Proclamaţia de la Islaz, document citit în fața mulțimii, cu două zile înainte, pe 9 iunie, de către Ion Heliade Rădulescu, în micul port de pe Dunăre, unul dintre focarele importante ale insurecției.
În aceeași zi este recunoscut noul guvern, format din revoluționarii cărturari Nicolae Bălcescu, Ion Heliade Rădulescu, C.A. Rosetti, Nicolae Golescu, Gheorghe Magheru, Ştefan Golescu, Constantin Krețulescu şi Ioan Odobescu.
Proclamaţia de la Islaz devine noua constituţie a țării, iar ziua de 11 iunie este considerată ziua victoriei Revoluției române pașoptiste, cea care avea să deschidă drumul spre emanciparea națională, spre făurirea statului unitar român și spre modernizare democratică. Proclamația prevedea o serie de măsuri precum egalitate în faţa legii, adunare obştească reprezentativă, organizare democratică republicană a statului, independenţă administrativă şi legislativă, libertatea tiparului, învăţămînt naţional, emanciparea şi împroprietărirea clăcaşilor prin despăgubire.
Evenimentele revoluționare din Principate au continuat până în toamna anului 1848, când armatele otomană (în Țara Românescă) și rusă (în Moldova) au înăbuşit Revoluţia.
Cunoscută sub numele de „primăvara popoarelor“ revoluția de la 1848, deși înfrântă peste tot în Europa, a avut marele merit de a trezi conștiința națională a popoarelor europene și dorința lor de a se emancipa de sub dominația străină și a fixat obiectivul creării statelor naționale. Peste un deceniu doar, la 24 ianuarie 1859, românii din principatele Moldova și Țara Românească reușeau unirea sub un singur domnitor, iar data de 1 decembrie 1918 desăvârșea Marea Unire a tuturor românilor.
