La Editura Herald a apărut, de curând, volumul ”Cartea celor cinci cercuri – Go Rin no Sho” de Miyamoto Musashi. Fără îndoială, opera cea mai cunoscută a lui Musashi este ”Gorin no shō” („Cartea celor cinci cercuri”), scrisă în 1645, cu doar câteva săptămâni înaintea morții sale, și adresată discipolului sau, Terao Katsunobu. Socotită ”cartea de căpătâi a luptei cu sabia (kendō)”, aceasta poate fi considerată deopotrivă un clasic despre artele marțiale în general, întrucât abordează atât principiile luptei individuale cât și pe cele ale confruntărilor dintre armate. Musashi a scris despre arta luptei cu sabia în așa fel încât învățătura sa poate fi urmată atât de un începător cât și de un maestru în kendō, desigur la diferite niveluri. Specialiștii în strategie militară pun „Cartea celor cinci cercuri” alături de alte lucrări clasice în domeniu, precum ”Arta războiului” a lui Sun Tsu din tradiția chineză sau ”Arthashastra” a lui Chanakya din tradiția indiană. De‑a lungul vremii ”Gorin no shō” s‑a bucurat de o popularitate crescândă, interesul față de metodele și tehnicile expuse în acest tratat venind nu doar din partea celor interesați de artele marțiale, ci și din partea marilor corporații, dovedind că principiile expuse aici sunt valabile pentru orice formă de competiție.
Miyamoto Musashi, cel mai vestit samurai al Japoniei, s‑a nascut in provincia Harima. La varsta de 13 ani s-a angajat in prima sa lupta, avandu‑l ca adversar pe Arima Kihei (1596). La 21 de ani, a purtat una dintre cele mai vestite lupte ale sale, ce a avut loc la periferia orasului Kyoto. Adversarii sai apartineau familiei Yoshioka si el s-a luptat succesiv cu trei dintre membrii acesteia, invingandu‑i pe toti.
Timp de doua decenii, cariera lui va fi putin cunoscuta. Poate ca a hoinarit, de la rasaritul la apusul Japoniei, pentru a se perfectiona. S-ar parea ca, in tot acest rastimp, el ar fi vrut sa aplice principiile luptei individuale la confruntarea dintre doua armate si sa creeze o filosofie aplicabila atat la dueluri cat si la infruntarea dintre doua osti.
In tot acest rastimp a participat la campanii militare si s-a duelat cu peste 60 de adversari, iesind invingator de tot atatea ori.
Toata viata Musashi a ramas celibatar, dar a infiat un copil. In 1640, pe cand avea 57 de ani, a fost chemat de catre seniorul Hosokawa Tadatoshi ca maestru de arme. La 12 mai 1645 si‑a daruit sabiile si saua, pentru a i se pastra amintirea vie. A murit pe 19 mai, la varsta de 62 de ani. Asa cum i-a fost dorinta, a fost ingropat imbracat in armura.
*
Opera lui Miyamoto Musashi
Om al vremii sale, spirit complex si cuprinzator, Musashi a scris: „Cand ai atins Calea strategiei nu va mai fi niciun lucru care sa‑ti ramana necunoscut” si „Vei vedea Calea in orice”. Aproape de necrezut, el a fost un artizan priceput si un artist de mare rafinament; realizat capodopere in tehnica tusului pe hartie, abordand subiecte foarte diverse: flori, pasari, dragoni, copaci uscati, zeitati shintoiste. Era un caligraf foarte subtil, cea mai cunoscuta lucrare a sa fiind „Senki” (Spiritul razboiului). Exista de asemenea figurine de mici dimensiuni ce vadesc o buna stapanire a sculpturii. Musashi a realizat lucrari in metal si a fondat scoala de artizani specializati in tsubo (garzi de sabii), care isi insemna productiile cu marca „Niten” (dupa pseudonimul lui). Se spune ca a scris si alte poeme si cantece, care nu au ajuns insa pana la noi. Chiar si in Gorin no shō
, Musashi sustine ca este necesar ca samuraii sa inteleaga si alte profesii si arte.
Cartile scrise de Musashi se refera in exclusivitate la ceea ce el numea „Calea strategiei” sau „Calea luptatorului”, si expun conceptiile sale asa cum sunt reflectate de „Scoala celor doua ceruri” (Niten no ichi-ryū). Acestea sunt:
▪ Hyodokyo („Oglinda Caii strategiei”);
▪ Hyoho Sanjugo Kajo („Strategia in treizeci si cinci de lectii”).
▪ Hyoho Shiji Kajo („Patruzeci si doua de instructiuni referitoare la strategie”);
▪ Gorin no shō („Cartea celor cinci cercuri”); lucrarea a fost daruita discipolului sau Terao Katsunobu;
▪ Dokkodō („Calea pe care s‑o urmezi de unul singur”). Aceasta ultima lucrare, dedicata discipolului sau Terao Magonojo, a fost scrisa cu o saptamana inaintea mortii lui Musashi. De dimensiuni restranse, cuprinzand doar douazeci si unu de precepte, exprima intr‑o forma lapidara viziunea sa ascetica asupra vietii.
