În 4/5 februarie 1990 apărea la Bucureşti săptămînalul incomod ”Caţavencu”, fondat, scris şi distribuit de studenţi de la Politehnică şi Litere. Devenit copilul teribil, adulat şi fanatizat al generaţiei Revoluţiei din 1989 şi a Pieţei Universităţii 1990. Pentru mai bine de 15 ani, Caţavencu a fost liderul absolut al umorului în România. ”Caţavencu” lua în balon lumea politică, avea reguli interne draconice de iniţiere în ale scrisului şi satirei şi avea un trib care îl susţinea. Eugen Istodor, el însuşi caţavenc, încearcă să descifreze în ”Caţavencii şi tribul lor. O etnografie a grupului incomod și de moravuri grele Cațavencu (1990-2006)” ascensiunea şi decăderea veselului său trib, umorişti şi fani. Instrumente îi sînt o metodă sociologică de analiză a umorului şi interviurile cu propriii colegi, foştii preşedinţi ai României, patronii săptămînalului. ”Caţavencii şi tribul lor” te provoacă astfel să înţelegi aventura unui trib, a umorului însuşi.
Caţavencii şi tribul lor. O etnografie a grupului incomod și de moravuri grele Cațavencu (1990-2006) a apărut de curînd la Editura Polirom, și în ediție digitală, și va fi lansat în cadrul Tîrgului de Carte Bookfest (31 mai-3 iunie 2018).
Din cuprins: Umorul – vinovatul de serviciu • Neo-tribul Caţavencu. Cine face glume, cine rîde • Satira – realitate ficţională: bancurile în România, după 1978-1980 • Caţavencu – ritual şi fanatizare • Satira, mod de viaţă • Circuitul financiar: incomodul Caţavencu şi Academia „de moravuri grele” • De la Nacu la Cârciog • Semeul • De la Vîntu 1 la Vîntu 2 • Politicienii-plastilină. Bule, caricaturi cu Barbu şi Mardale • Performerul Caţavencu – statut juridic şi social • „Spiritul rebel vecin cu iresponsabilitatea” • Valorile performerilor Caţavencu în cadrul presei de după 1989 • Satira este un balaur cu mii de capete • Umorul naţional şi genial • Tragedia Charlie Hebdo • Caţavencu văzut din vestiar: secretara Tina, femeia de serviciu tanti Maria şi administratorul Gabi Preutu
Eugen Istodor este jurnalist, absolvent al Facultăţii de Litere, Universitatea din Bucureşti. Doctor în sociologie, cu o cercetare despre umor coordonată de profesorul Vintilă Mihăilescu. Între 1990 și 2011 a fost senior editor al publicației Cațavencu, săptămînal incomod, devenită din 1992 Academia Cațavencu, și semnatar al rubricilor de interviu și reportaj. Între 2011 și 2014 a fost reporter la săptămînalul Cațavencii. Colaborează cu Cotidianul (2004-2009) și cu Dilema veche (din 1998). Este fondatorul secțiunii Perspektiva de pe HotNews.ro. Este cadru didactic asociat la Departamentul de Ştiinţe ale Comunicării din Facultatea de Litere. De acelaşi autor la Editura Polirom: Vieţaşii de pe Rahova (2005, 2008), Cartea vieţii mele (2007), Dicționarul ideilor fixe (2009), 101 cărți românești de citit într-o viață (2012).