George Ivașcu, noul ministru al culturii, are una dintre cele mai importante dar și ingrate misiuni în anul aniversării Centenarului. În acest moment, spre deosebire de celelalte țări europene care își celebrează fiecare propriul Centenar (Ungaria, la 16 noiembrie 2018, Polonia, la 11 noiembrie 2018, Lituania, la 16 februarie 2018, Cehia și Slovacia, la 28 octombrie 2018), țări care au deja realizate programe consistente și unicat, cu pagini web dedicate, noi nu avem aproape nimic, în afară de câteva idei improvizate și un departament de specialitate condus de un fotbalist ratat! Nu avem nici resurse web dedicate, în română și engleză, nici proiecte, nici programe și evenimente pe măsura importanței actului istoric de la 1 decembrie 1918, nici o infrastructură de resurse umane și financiare prin care să fie realizate politicile și programele culturale ale ministerului. Problema Centenarului este piatra de moară la gâtul unei guvernări care mizează tot mai mult pe elementele naționale și pe cele identitare. Astfel, contextul public și de organizare guvernamentală îi este nefavorabil noului ministru al culturii. George Ivașcu, cu experiența și abilitățile sale de organizare și de comunicare pe care le-a dovedit la conducerea Teatrului Metropolis din București, va trebui, cu grăbire și la o repede ochire, să găsească profesioniști, manageri culturali și excelenți comunicatori, cu care să reducă, în primul rând, handicapul timpului irosit și cu care să propună programe de finanțare pentru toți cei care sunt actori de valoare în domeniilor lor de activitate culturală, artistică și științifică. Și va mai trebui noul ministru să (re)inventeze conceptul de diplomație culturală prin care să creeze o nouă Antantă a creatorilor din țările centenare, într-un moment în care derapajele naționaliste și populiste pun tot mai mult la îndoială valorile democrației occidentale! Sper ca alegerea salutară a lui George Ivașcu la conducerea ministerului culturii să fie o carte câștigătoare pentru celebrarea Centenarului, în condiții profesioniste și transparente!
Dar România mai are probleme culturale grave care o vor pune, cât de curând, în situația de infrigement. Copia digitală și copia de împrumut public, din cauza exclusivă a conducerii Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) care a propus modificarea Legii 8/1996, au fost omise cu bună știință din textul care a modificat, recent, Legea drepturilor de autor. Din fericire, legea modificată a fost întoarsă de la promulgare de președintele Klaus Werner Iohannis! În acest moment, Copia de împrumut public pune Guvernul României în situația de infringement. În conformitate cu legislaţia europeană, Dreptul de Împrumut Public (Public Lending Right – PLR) este un drept legal al autorilor. Guvernele din 28 de ţări de pe continent au introdus şi aplică sistemele PLR, Danemarca încă din 1946 şi Norvegia din 1947. Dar, în ciuda Directivei europene de ,,Împrumut-Închiriere“, elaborată în 1992, conform căreia fiecare stat membru UE trebuie să implementeze un sistem PLR, există încă ţări europene care nu s-au conformat acestei obligaţii. Între ele şi România, membră a Uniunii Europene din 2007. Peste tot în lumea europeană unde se aplică Public Lending Right, banii pentru despăgubirea autorilor şi editurilor sunt daţi exclusiv de la bugetul de stat, nu de la biblioteci, nu de Consiliile judeţene şi locale. Polonia, de exemplu, care acordă din bugetul de stat 1 milion de euro prin ministerul lor de cultură, a făcut rost de acești bani taxând cazinourile și jocurile de noroc. La noi, banii pentru PLR trebuie să fie daţi, prin bugetul de stat, anual, într-un fond la Ministerul Culturii.
Dacă George Ivașcu va reuși să salveze ce mai e de salvat dintr-un program de Centenar doar pe hârtie și dacă va rezolva problemele drepturilor de autor cu care se confruntă creatorii români, cu siguranță actorul și ministrul cu același nume vor scrie și vor face istorie!
Dan Mircea CIPARIU
