În colecția „Biblioteca Polirom” au apărut primele două titluri dintr-o nouă serie de autor, dedicată unuia dintre cei mai importanți scriitori și gînditori ai secolului XX, Albert Camus, laureatul Premiului Nobel pentru Literatură, 1957. Seria de autor Albert Camus este deschisă de romanele ”Străinul”, într-o nouă traducere, și ”Ciuma”.
Bogdan-Alexandru Stănescu, coordonatorul colecției „Biblioteca Polirom”: ”Cea mai nouă serie de autor din cadrul „Bibliotecii Polirom” va cuprinde 21 de volume, adică totalitatea prozei antume și postume a lui Camus (romane și proză scurtă), integrala dramaturgiei originale a autorului francez, eseuri, articole politice, jurnale de călătorie și cîteva volume de corespondență. Este, ca număr de titluri și amploare a proiectului, cea mai complexă serie de autor din cadrul colecției noastre de literatură universală, comparabilă doar cu cea dedicată lui Vladimir Nabokov.”
Străinul • Traducere nouă, de Daniel Nicolescu
Străinul, primul roman al lui Albert Camus, a fost adaptat pentru marele ecran în 1967, de regizorul Luchino Visconti, într-o producţie cu Marcello Mastroianni în rolul principal.
La doar cîteva luni după ce nu manifestase nici o umbră de sentiment la înmormîntarea mamei lui, protagonistul romanului Străinul, Meursault, ucide un arab. Este momentul cînd povestea se desparte. Mai întîi ne poartă spre trecut, unde asistăm la viaţa relativ banală a unui funcţionar din Alger: moartea mamei, prietenia cu vecinul Raymond, relaţia cu o fostă colegă de serviciu, ajutorul dat lui Raymond ca să se răzbune pe o iubită presupus infidelă. De aici însă lucrurile devin tot mai tensionate, căci iubita lui Raymond e algeriană, iar fratele ei îi va urmări pe francezi ca să-i răzbune onoarea. Meursault îl întîlneşte la un moment dat pe plajă şi îl împuşcă, într-o clipă de inexplicabilă dezorientare. Romanul a fost descris în multe feluri: portretul unui sociopat, o critică a societăţii care nu acceptă în rîndurile ei inşi aparent lipsiţi de orice umanitate sau, dintr-o altă perspectivă, o poveste postcolonială.
„Acum multă vreme am rezumat Străinul într-o frază care, trebuie să recunosc, este extrem de paradoxală: «În societatea noastră, orice om care nu plînge la înmormîntarea mamei lui riscă să fie condamnat la moarte». Voiam să spun pur și simplu că eroul cărții este condamnat pentru că nu se prinde în acest joc. Astfel, el este străin de societatea în care trăiește, rătăcește, la marginea ei, prin foburgurile vieții private, solitare, senzuale. Și tocmai de aceea cititorii au fost tentați să-l considere o epavă. Ne-am face totuși o idee mult mai exactă despre personaj, în orice caz, mult mai apropiată de intențiile autorului, dacă ne întrebăm prin ce anume Meursault nu se prinde în joc. Răspunsul e simplu: refuză să mintă. Să minți nu înseamnă numai să spui ceva ce nu este. Ci și, mai ales, să spui ce este și, în ce privește sufletul uman, să spui mai mult decît simți. E ceea ce facem cu toții, în fiecare zi, pentru a ne simplifica viața.” (Albert Camus)
Ciuma • Traducere de Eta Wexler şi Marin Preda
Șobolanii încep să moară pe străzile din Oran. E semn de ciumă, confirmată destul de greu de medicii orașului. Fiindcă autoritățile se mișcă încet și declară carantina abia după ce epidemia nu mai poate fi stăpînită, doctorul Rieux, unul dintre primii care au știut cu ce se confruntă, organizează el însuși echipe de intervenție. Orașul abia respiră sub amenințarea morții; oamenii sînt închiși între zidurile lui și privesc neputincioși cum flagelul lovește din ce în ce mai aproape. Apărut în 1947, Ciuma este considerat unul dintre cele mai profunde și mai influente romane ale secolului trecut. Departe de a fi doar o poveste despre ciumă, el vorbește în egală măsură despre marile catastrofe ale epocii, despre „ciuma brună” ce a devastat Europa în secolul XX. Lașitate, dăruire, nesăbuință, iubire, credință și disperare, toate se amestecă și se împletesc într-o carte despre om și umanitate.
Albert Camus (1913-1960), romancier, dramaturg şi filosof francez născut în Algeria, a absolvit Universitatea din Alger şi a fost cîţiva ani jurnalist la Alger républicain. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost membru al Rezistenţei Franceze şi editor al publicaţiei clandestine Combat. După război a colaborat constant la publicaţii prestigioase din Franţa, fiind una dintre vocile cele mai influente ale stîngii democrate. Tot în această perioadă a publicat o serie de romane şi eseuri filosofice cu un impact persistent, printre care Străinul (1942), Mitul lui Sisif (1942), Ciuma (1947), Căderea (1956), Exilul şi împărăţia (1957). În 1957, la doar 44 de ani, Albert Camus a primit Premiul Nobel pentru Literatură.
Lista titlurilor apărute în colecția „Biblioteca Polirom”, aici.
