O temă la chestiunea zilei, drama loser-ului și drama ratării, e prilejul unor cercetări interioare și teatrale care oferă certe delicii de receptare. ”Orchestra Titanic”, pusă în scenă de Felix Alexa la Naționalul bucureștean, lasă să se întrevadă orizontul de salvare prin iluzie. Iluziile ne dau un confort psihologic și un anumit fel de control. Cu toții ne hrănim și trăim cu iluzii. Astfel încât din iluzii întrupăm și Binele și Răul, și Diavolul și Bunul Dumnezeu. Vom putea astfel urmări înscenarea iluziei și a ratării într-un cadru cu patru persoane fără adăpost, locuind într-o gară părăsită. Acumularea de traume și spaime le produc angoase față de viitor, însă fiecare dintre cei patru ”pierzători” își păstrează speranța. Ei așteaptă un tren care nu se oprește niciodată. Rezolvarea conflictelor interioare, încercarea de a trăi în pace cu ei înșiși, acceptarea realității lumii în care trăiesc, toate par a putea fi suportate doar cu ajutorul alcoolului. ”Lumea întreagă e o…gară, sticlă, scenă”, spun ei. Vor să dispară, să urce într-un tren, fără a știi exact unde vor merge: ”să mergem unde merg și ceilalți călători, într-un loc.”
Harry (magicianul, ființa imaginată de cei patru), interpretat de Claudiu Bleonț, cu nuanță și voce sigură de maestru, este cel care aduce perspectiva salvării. El este o adevărată enciclopedie de aforisme: ”Singura șansă de evadare este iluzia”. El le prezintă lecții despre evadarea din realitate: ”cea mai simplă formă de evadare este alcoolul sau încercarea de a scăpa fără să-ți pui creierul la contribuție. A doua formă de evadare este religia sau încercarea de a te salva prin credință. A treia formă este afacerea sau încercarea de a evada prin acțiune. Acestea sunt cele trei forme elementare de evadare prin intermediul unor factori care sunt în afara noastră. Toate lucrurile din afara noastră sunt lucruri inferioare.”
Meto (un Mihai Călin, între autenticitate și complicitatea textului) împăturește cu atenție niște partituri, le taie cu cuțitul. El caută scuze pentru situația în care se află: ”Cum am ajuns aici? Aveam o carieră de invidiat, aveam atâtea lucruri mari de înfăptuit și pentru ce o femeie, o nenorocită, mi-a distrus viața. Femeile sunt niște creaturi demne de dispreț. Femeia e un drog și noi bărbații suntem niște narcomani.”
Ajunși aproape de lumea nouă pe care și-o doreau, cei patru realizează că schimbarea îi sperie și vor înapoi: ” Nu am vrut niciodată să plec din locul acela. M-am urcat în tren pentru că nu voiam să rămân singur. Eu acolo îmi ispășeam păcatele… Vreau să mă întorc la păcatele mele. Ah, cât de frumos am suferit acolo! Nici nu pot cere mai mult! Chiar și mie îmi plăcea suferința de acolo. Sufeream și beam, beam și sufeream, ce altceva să-mi mai doresc? ”
”Spectacolul meu vorbește despre teatru și viață, despre cum ne putem salva, măcar parțial, dintr-o existență frustrantă și anostă, sperând la o altă dimensiune creată prin iluzie. O iluzie pe care ne-o creăm fiecare în intimitate, ca alternativă salvatoare. Și ce altceva reprezintă teatrul, dacă nu o iluzie ce poate deveni uneori mai reală și mai intensă decât realitatea însăși?” spune Felix Alexa.
”Orchestra Titanic” de la TNB este despre viață, despre frici, angoase, dependențe, singurătate, iluzii, așteptare, salvare. Un spectacol care te face să te întrebi unde se află granița dintre realitate și iluzie pentru tine? Un spectacol care te face să râzi plângând în interior.
Întregul spectacol demonstrează că regizorul Felix Alexa cunoaște foarte bine reteța unui spectacol de bună calitate. Actorii nu concept doar simple personaje, ei conving spectatorii să iasă din carapace și îi introduc într-o zonă de sensibilitate autentică. Claudiu Bleonț, Mihai Constantin (mereu cu o expresivitate puternică, radiantă), Mihai Călin, Richard Bovnoczki, Tania Popa sunt actori cu resurse excepționale, pregătiți să dea viață unei game variate de roluri. ”Orchestra Titanic” de la TNB vine să sublinieze încă o dată măsura talentului lor.
***
Orchestra Titanic
de Hristo Boicev
Traducere: Livia Nistor
Regie: Felix Alexa
Scenografie: Andrada Chiriac
Ilustrație muzicală: Felix Alexa,Cristina Giurgea
Lighting design: Felix Alexa,Andrada Chiriac
Concept video: Răzvan Pascu
Regia tehnică: Laurențiu Andronescu
Data premierei: 21.12.2017
Distribuție:
Harry: Claudiu Bleonţ
Luko: Mihai Constantin
Meto: Mihai Călin
Doko: Richard Bovnoczki
Liubka: Tania Popa
Următoarea reprezentație: 24 ianuarie 2018, ora 20.00, Teatrul Național din București, Sala Pictura
***
Simona IONIȚĂ
