Biserica Unitariană Maghiară aniversează anul acesta 450 de ani de la Edictul de la Turda, moment istoric în care s-a enunțat pentru prima dată libertatea religioasă în Europa. Dieta Transilvaniei, întrunită la Turda la începutul anului 1568 a adoptat o hotărâre istorică: documentul recunoscut ulterior ca Edictul de la Turda prin care s-a proclamat libertatea conștiinței religioase pentru prima oară în istoria modernă a omenirii și dreptul fiecărei comunități de a-și alege predicator. Totodată, Edictul mai conține și interzicerea discriminării pe baze religioase.
Edictul ce a proclamat libertatea religioasă este cea mai de preț valoare transilvăneană, de aceea Biserica Unitariană Maghiară va organiza o serie de manifestări comemorative și festive în vederea marcării momentul aniversar, respectiv a readucerii principiilor de egalitate și de libertate a comunităților în atenția publică. Chiar dacă libertatea religioasă a fost formulată pentru prima dată la Turda, acest principiu este urmărit peste tot în lume. Ne dorim ca în 2018 toți locuitorii Transilvaniei, români, maghiari, sași și de alte naționalități, catolici, ortodocși, reformați, luterani, unitarieni sau de alte confesiuni, să poată să își amintească cu mândrie de acest moment istoric special și să sărbătorim împreună această aniversare. De aceea declarăm anul 2018 Anul Libertății Religioase – a spus episcopul Bálint Benczédi Ferenc, conducătorul bisericii unitariene. El a mai adăugat că biserica unitariană își datează existența instituțională de la această dată.
Pentru a celebra aniversarea a 450 de ani de la Edictul de la Turda, biserica unitariană organizează pe 13 ianuarie 2018 un eveniment comemorativ special în locul adoptării edictului, biserica romano catolică din Turda. La eveniment și-au anunțat prezența lideri religioși din țară și din străinătate, la fel ca și lideri a vieții publice din România și Ungaria. Acest moment festiv va fi precedat pe 12 ianuarie la Cluj-Napoca a piesei de cvartet Punte între rai și pământ a compozitorului britanic de religie unitariană Alan Williams. Totodată, cu ocazia evenimentelor de marcă din această săptămână, organizatorii vor lansa o petiție oficială ca Parlamentul României, Parlamentul Ungariei și Parlamentul European să adopte rezoluții pentru comemorarea aniversării și susținerea libertății religioase, respectiv pentru declararea zilei de 13 ianuarie ca fiind Ziua Libertății Religioase.
Biserica unitariană a pregătit o serie de manifestări dea-lungul Anului Libertății Religioase: se vor ridica statui pentru întemeietorul bisericii unitariene, Dávid Ferenc la Cluj-Napoca și Sfântu Gheorghe, se vor renova biserici și clădiri ale cultului, iar în incinta episcopiei unitariene de la Cluj-Napoca se va înființa Casa Libertății Religioase. Mai mult, biserica unitariană pregătește dezvoltarea rețelei proprie de educație prin înființarea mai multor creșe și grădinițe. Comunitățile de credincioși unitarieni vor organiza la rândul lor evenimente de comemorare și sărbătoare pe parcursul anului, iar la finalul anului va avea loc la Cluj-Napoca sinodul bisericii unitariene.
Programul concertului festiv din Cluj-Napoca
Data: 12 ianuarie, ora 17.00
Locația: Biserica Unitariană centrală (B-dul 21. Decembrie 1989, nr. 9)
17.00: Concert festiv în incinta bisericii unitariene:
Cântec bisericesc, rugăciune
Deschidere oficială: P.S. Bálint Benczédi Ferenc, episcopul Bisericii Unitariene Maghiare
Prezentarea genezei cvartetului de către compozitorul Alan Williams
Premiera cvartetului „ Punte între cer și pământ”
Selecție din cele 44 duete ale compozitorului Bartók Béla, prefațate de cântecele populare care au stat la baza partiturii.
Interpreți: Cvartetul Concordia: Béres Melinda, Márkos Albert, Király Erzsébet, Ortenszky Gyula.
Participă: Bárdos Réka artist popular.
19.00: Recepție în sala festivă și în sala de sport a Liceului Unitarian János Zsigmond
Programul festivității bisericești și a dezvelirii Monumentului Libertății Religioase
Data: 13 ianuarie, de la ora 10.30
Locația: Biserica Romano-Catolică Centrală din Turda
I. Festivitate comemorativă la biserica romano-catolică din Turda (între orele 10.30 și 12. 45)
Intrarea invitaților în biserică
Cântec bisericesc de deschidere, rugăciune: P.S. Bálint Benczédi Ferenc, episcop
Lectura textului Dietei Transilvane referitore la libertatea religioasă din anul 1568.
Discursuri festive ale înalților prelați prezenți: Bálint Benczédi Ferenc, episcop unitarian, Jakubinyi György Miklós arhiepiscop romano-catolic, Kató Béla, Reinhart Guib, Csűry István, Adorjáni Dezső Zoltán episcopi protestanți, reprezentantul Bisericii Ortodoxe Române și a Bisericii-Greco Catolice, Bogárdi Szabó István episcop.
Muzică corală
Alocuțiunea domnului Farkas Emőd, prim-curatorul general al Bisericii Unitariene Maghiare
Alocuțiunea domnului Victor Opaschi, Secretar de Stat pentru Culte
Alocuțiunea domnului Kelemen Hunor, președintele UDMR
Muzică corală
Propunerea solemnă: Kovács István, directorul pentru afaceri publice a Bisericii Unitariene Maghiare
Alocuțiunea domnului Kövér László, președintele Parlamentului ungar
Binecuvântare, cântec de final.
II. Ceremonia de dezvelire a Monumentului Libertății Religioase din curtea bisericii romano-catolice din Turda (între orele 13 și 14)
Alocuțiuni: Cristian Octavian Matei, primarul Municipiului Turda; Németh Zsolt, președintele comisiei afacerilor externe a Parlamentului Ungar
Discursul festiv al domnului Balog Zoltán, ministrul Guvernului Ungar pentru resurse umane
Dezvelirea monumentului
III. Recepție în clădirea teatrului din Turda și sălile Liceului Teoretic Jósika Miklós (de la ora 14.00)
IV. În timpul recepției poate fi vizionat tabloul pictorului Körösfői-Kriesch Aladár aflat în Muzeul Municipal Turda, care reprezintă momentul declarării libertății religioase.
***
Reflexii asupra însemnătății, conţinutului ideologic şi împrejurărilor istorice ale edictului privind libertatea religioasă, emis de Dieta de la Turda în 1568
Decretul Dietei de la Turda din anul 1568 cu privire la chestiunea religiilor:
„Măria-Sa, Domnul Nostru, precum a hotărât în adunările precedente împreună cu ţara şi obştea în privinţa religiei, aşa şi în adunarea de faţă reafirmă cum ca predicatorii să propovăduiască evanghelia pretutindeni, fiecare după credinţa lui, şi obştea dacă-l vrea, bine, dacă nu, nimeni să nu-l oblige, căci ar tulbura liniştea sufletului său, dar să ţină predicator a cărui învăţătură îi place. Şi pentru aceasta nimeni dintre superintendenţi, nici alţii, să nu încerce a-i vătăma pe predicatori, nimeni să nu fie ocărât pentru religie de nimeni, aşa cum am hotărât în constituţiile precedente. Nu i se permite nimănui, ca pentru învăţătură să ameninţe pe cineva cu privarea de libertate sau funcţie, căci credinţa e darul lui Dumnezeu, ce vine în urma auzirii, iar auzirea prin cuvântul lui Dumnezeu.”
Biserica Unitariană Maghiară își datează existenţa instituţională odată cu promulgarea edictului Dietei de la Turda privind libertatea religioasă, decretat în anul 1568. În luna ianuarie a acelui an, corpul legislativ ardelean a aprobat, pentru prima dată în lume, o lege unică în acea vreme, care asigură comunităţilor dreptul la liberă alegere a preotului.
Decretul privind religia, adoptat de Dieta de la Turda în 1568 este, probabil, cel mai mare dar pe care Transilvania l-a oferit culturii europene. Pentru a înţelege amploarea şi valoarea ideologică a acestei legi se cuvine să formulăm câteva reflexii cu privire la caracteristicile generale ale epocii, precum şi la trăsăturile specifice a societăţii ardeleneşti.
Modalităţile de soluţionare a „chestiunii religioase” în vremea respectivă:
Curentul ideologic dominant al epocii era Reforma protestantă, noile confesiuni fiind angajate într-o luptă înverșunată cu biserica romano-catolică. Obiceiul general în Europa se definea prin aplicarea principiului cuius regio, eius religio (religia locului este cea a stăpânului), care permitea domnitorilor să-şi impună concepţia religioasă supuşilor, chiar şi prin mijloace dure – defăimarea, torturarea sau uciderea celor care gândeau altfel –, sau mai temperate, prin alungarea acestora de pe teritoriul lor. Războaiele religioase majore sau minore, executarea publică a persoanelor considerate „eretice”, condamnarea anumitor doctrine erau fenomene recurente în Europa acelor vremuri. În cazul în care, pe un anumit teritoriu trăiau grupuri de confesiuni sau adepţi ai unor idei diferite, soluţia generalizată prin care domnitorii rezolvau chestiunea tensionată a religiei a fost susţinerea unui grup anume şi persecutarea celorlalte comunităţi. Concepţia de astăzi a „pluralismului religios” era, practic, necunoscută în acea epocă, manifestările rare ale acesteia explicându-se prin faptul că, părţile adverse nu erau sigure de superioritatea lor, dar cu toate acestea încercau tot timpul să implice un factor extern care să-i ajute să încline balanţa puterii în favoarea lor cât mai curând.
Situația societății din Transilvania din punct de vedere al apartenenței religioase, la mijlocul secolului al 16-lea:
Tânărul Principat al Transilvaniei, care a fost întemeiat cu asentimentul turcilor, dispunea însă şi de o relativă autonomie pe plan intern a devenit, în perioada respectivă, protestantă, aproape în totalitate. Din punct de vedere politic, țara era condusă de tânărul principe Ioan Sigismund, ajutat de Parlamentul țării, care nu era constituit pe baza criteriilor democratice ale prezentului, ci pe baza stărilor privilegiate ale epocii. Această formă de guvernământ s-a format la mijlocul secolului 15 printr-o declarație a nobililor maghiari și a scaunelor săsești și a secuilor. Naționalitatea unei persoane era secundară față de poziția ocupată în cadrul uneia dintre stări. Astfel un iobag, indiferent de naționalitatea sa, nu avea nici un fel de reprezentare în conducerea țării, chiar dacă această pătură socială era cea mai numerică. Totodată un nobil putea să reărezinte „nația” maghiară chiar dacă naționalitatea acestuia era diferită.
Din punct de vedere religios biserica romano-catolică a reușit să se mențină doar în anumite zone ale Secuimii şi în curtea unor aristocraţi. În schimb, protestantismul era reprezentat prin nenumărate curente în această ţară cu o stabilitate fragilă. Saşii ardeleni au reglementat problema religiei prin organizarea unui episcopat independent, interzicând orice concepţie diferită faţă de ideile Reformei Luterane. Naţiunea maghiară şi cea secuiască au aderat fie la dogmele reformate, fie la concepţia unitariană, propagată şi de episcopul Ferenc Dávid. Comunitățile ale românilor erau de religie ortodoxă, dar nu aveau nici o structură autohtonă. Legiuitorii au înţeles că un conflict armat iscat din tensiunile religioase care au cuprins întreaga Europă ar putea avea consecinţe catastrofale asupra ţării, aceasta fiind poziţionată la graniţa dintre două mari puteri adverse şi având o situaţie oricum destul de instabilă. În asemenea condiţii, Dieta a acordat o importanţă maximă rezolvării problemei. Metoda deblocării tensiunii este însă fără pereche în Europa acelor vremuri, deoarece Stările transilvănene nu au consolidat opinia majoritară în detrimentul celorlalţi, ci au rezolvat problema pe baza principiilor creștine şi sprijinindu-se pe Biblie, stabilind prin lege dreptul comunităţii la alegere.
Semnificaţia legii religiilor, adoptată în 1568:
Pentru a înţelege mai bine logica internă a deciziei – şi adevărata valoare a edictului – este indicat să pornim de la fraza de încheiere a decretului, deoarece aceasta cuprinde condiţia fundamentală a soluţiei: „…credinţa este darul lui Dumnezeu, născut din auzire, iar auzirea se naşte din cuvântul lui Dumnezeu.” Dacă textul decretului nu s-ar încheia cu această argumentare, ci ar invoca, de exemplu, voinţa principelui sau siguranţa ţării, ar trebui să recunoaştem că este, într-adevăr, o hotărâre cu caracter diplomatic sau politic, al cărei scop este menţinerea păcii. Însă referirea la Biblie ancorează semnificaţia legii în gândirea religioasă şi nu în politica realistă. Concepţia de bază a acestei formulări caracteristice protestantismului – care este totodată premisa de fond a legii – este credinţa înţeleasă ca darul lui Dumnezeu (Ef. 2,8). Potrivit acestei concepţii, credinţa născută din har nu este o „invenţie” a omului, ci Dumnezeu este cel care oferă acestuia posibilitatea de a crede în El, şi anume prin ascultarea Sfintei Scripturi (o altă concepţie evident protestantă). Prin urmare, cunoaşterea lui Dumnezeu este accesibilă oamenilor în primul rând datorită cunoştinţelor biblice, ai căror intermediari sunt preoţii, cei care explică cu ajutorul predicilor şi interpretează învăţătura din Scriptură. Fiindcă această credinţă nu este de origine umană, ci izvorâtă din divinitate, nimeni nu are dreptul să se opună voinţei comunităţii, dacă aceasta îşi alege un predicator a cărei învăţătură este pe placul ei. Toţi preoţii adevăraţi interpretează una şi aceeaşi Scriptură, iar justeţea acestor interpretări nu poate fi stabilită de autorităţile de control dogmatice externe, nici de clasa politică, ea îi revine exclusiv comunităţii care trebuie să accepte interpretarea. Comunitatea este cea care, ulterior – prin credinţa înfiripată în sufletul membrilor ei – îşi exercită efectul asupra individului, pentru ca acesta să înţeleagă adevărul cât mai adecvat sau cât mai apropiat de Biblie. Iar în acest proces nu poate interveni nici episcopul (sau superintendentul, potrivit terminologiei epocii) care supraveghează ordinea morală, nici puterea politică (nobilimea sau principele), deoarece orice amestecare poate limita sau împiedica înfăptuirea darului lui Dumnezeu.
Concluzie:
Recapitulând cele expuse mai sus, putem spune că un corp legislativ din sfera politicului, în interesul de a păstra pacea în ţară, nu a recurs la metodele „raţionale” ale politicii, ci a formulat o soluţie pe bază pur ideologică şi teologică, la o problemă care viza întreaga societate. În acest sens, decretul Dietei reprezintă o decizie unică, ce nu putea să-şi găsească o formulare adecvată fără contribuţia lui Ferenc Dávid şi al apropiaților săi, care propovăduiau o concepţie bibliocentrică radicală.
În celelalte ţări ale Europei a trebuit să treacă aproape un secol şi jumătate până la formularea – pe o bază ideologică cu totul diferită – a ideii, care în Transilvania a dus la convieţuirea relativ paşnică a mai multor confesiuni: principiul libertăţii religiei.