Duminică, 19 noiembrie 2017, ora 11:30, prin grija poetului preot Vasile Eugen Barz, a fost lansat un volum de poezie, bilingv, româno-spaniol, al unui foarte cunoscut scriitor și poet român, Gelu Vlașin. Asociația Scriitorilor și Artiștilor Români din Spania, ASARS, a organizat lansarea volumului de poezie Ultima Suflare/ El Ultimo Aliento de Gelu Vlașin, în Biserica Ortodoxă ”Sfânta Anastasia Romană”, din Parla-Madrid. Poetul Gelu Vlașin a avut ca invitați speciali pe traducătorul Mario Castro Navarrete (Suedia), Enrique Noguera, critic literar, precum și editorul Antonio J.Huerga de la editua HUERGA & FIERRO Editores /Poesia, care a pus în pagină volumul cu titlul de mai sus. De asemenea, s-au bucurat de acest eveniment, peste 80 de persoane, români și spanioli, din care amintim prezența membrilor ASARS: Dragoș Cosmin Popa, Marin Dumitrescu, Mioara Râșnoveanu, Rodica Alina Carceanschi, Relu Mircea, Cezar C. Vizinimiuck, Sabin Mureșan.
Impresionante au fost aprecierile făcute de criticii spanioli: Angel Petisme (Madrid) -”…cuvântul lui Gelu Vișan e o viziune liberă și incendiară, plină de forță și spirit”; Maria Pizarro (Cordoba), sub titlul ,,El Ilusionosimo de las Palabras, -,, exprimă aprecieri prețioase cu privire la puterea versului lui Gelu Vlașin de a te transpune în propiul cosmos poetic, prin procedee personalizate, de la cele de conținut până la cele de structură a versului, astfel că fiecare poem are o proprie structură care să sprijine ideea poetică. Temele sunt fundamentale, dar exprimate conform interiorului spiritual al poetului, chiar și prin antiteză, tocmai pentru expresivitatea, conciziunea imaginii poetice”.
L .Ramon G. del Pomar (Madrid), printre aprecierile elogioase aduse poeziilor lui Gelu Vlașin, evidențeiază, mai ales, natura umană, propria generozitate a poetului, pe care o cere pentru a străbate aridul ostilităților cotidiene.
Maria Sanchez Robles (Madrid), sub titlul ”Cuand el Rayo se Tranforma en Palabra”, afirmă printre alte critici și aceea că poetul român demostrează prin acest volum propria capacitate de a atrage cititorul, printr-un ritm trepidant al versului, la transformarea lumini în cuvinte, cucerindu-l cu propria viziune poetică.
Abdul Hadi Sadoun (Madrid/Bagdad), în ”La Memoria Interior de la Poetica del Sentimiento”, subliniază faptul că în artă e complicat când încerci să faci o conversie a abstractului într-o unitate clară descifrabilă a unui tot.
Vanessa Torres (Huston-SUA) subliniază puterea de expresie a versului scris de Gelu Vișan care străbate obstacolele presupuse de o altă cultură, de o altă țară, deci de o altă limbă de exprimare, în condiția în care poemul rămâne viu în toată plenitudinea sa, grație și, poate, comparației între două limbi surori.
Sinteza aprecierilor de către literații de limbă spaniolă: concizie, puterea transformării luminii în Cuvânt, cadența alertă a versului, profunzimea ideilor poetice exprimate, unicitatea surprinzătoare a formei, a structurii versului și a relațiilor material-spirituale, sunt o bună plaformă de susținere a ideii traducătorului Mario Castro Navarrete, aceea că mulți poeți români, de mare valoare, nu pot fi cunoscuți, din cauza faptului că nu sunt traduși în limbi de mare circulație internațională, cum e și spaniola, și de aceea nu ajung, deși o merită, la a fi cunoscuți în lumea literară internațională.
Limba română poate fi mulțumită ca patrie a tuturor românilor de așa servitori smeriți în talentul lor, ca Gelu Vlașin care, printr-un minimalism cumplit de muncit, redă într-un ritm mereu surprinzător, subiecte de o profunzime emoționantă.
Un mic exemplu este și poemul, tot minimalist ca formă, ”Dacă/Si”, un poem al Facerii, convingător și prin o metodă a interpretării ”ad absurdum”, dar și prin trimiteri la hiperbolă, la metaforă cu mare profunzime a sensului ideii poetului: ”dacă nimicul/ s-ar transforma în/ fulger și fulgerul/ în cuvânt/și cuvântul / în tăcere apăsătoare/ atunci nimicul/ ar deveni/animalul de pradă/ al destinului ucis…”
Socot de mare valoare aceste versuri care nu-și pierd vivacitatea în transpunerea în altă limbă, ci îmbogățesc literatura română prin înalta expresie poetică.
Vasile Popescu
