La invitația Parohiei Ortodoxe Române „Pogorârea Duhului Sfânt” din Milano și a Părintelui Traian Valdman, duminică 22 octombrie 2017, după săvârșirea Sfintei Liturghii, a fost prezentat volumul ”Jurnalul fericirii” de Nicolae Steinhardt, reeditat recent în limba italiană, cu titlul ”Diario della felicità”, la editura românească Rediviva din Milano.
„Anul acesta, pe întreg cuprinsul Patriarhiei Ortodoxe Române se face comemorarea celor care au suferit pentru credința ortodoxă în timpul regimului comunist – a spus Preotul Traian Valdman – așa încât este de datoria noastră ca în parohii să prezentăm tema martiriului creștin. Între acești mărturisitori de seamă, monahul de la Rohia, părintele Nicu Steinhardt este un reper pentru generațiile de astăzi, scrierile sale situându-l printre clasicii români”. In acest an în care se împlinesc 105 ani de la nașterea lui Nicu Aureliean Steinhardt, Academia Română a decis să îi acorde titlul de academician postmortem pentru întreaga sa activitate adusă în folosul culturii române.
Cu ocazia reeditării în acest an a volumului Jurnalul fericirii, în limba italiană cu titlul Diario della felicità, a fost invitată să vorbească, din partea editurii Rediviva, Prof. Violeta Popescu, coordonatoarea colecției Memoria.Mulțumind pentru invitație și pentru posibilitatea oferită de a face cunoscut acest proiect editorial în Italia, Violeta Popescu a adus în atenția celor prezenți modul în care s-a reflectat opera Jurnalul fericirii în rândul cititorilor italieni, care au descoperit un autor și o carte fundamentală a literaturii române, un volum cu adâncă semnificație spirituală, care transmite o trăire, o experiență de viață, valabilă și actuală pentru viața oricărui creștin care o citește.
Forța acestei cărti este mesajul ei spiritual, care o face mereu actuală și plină de învățăminte. Această carte a fost primită cu interes de publicul italian întrucât prezintă mai multe aspecte. Jurnalul fericirii nu este doar o carte frumoasă din punct de vedere literar, forța ei consistă în transmiterea unor trăiri, a unor emoții pe care autorul le-a așternut în cele peste 500 de pagini. Prin acest volum Occidentul ia cunoștință de istoria recentă a României, plină de dramatism, de suferință, descoperind în același timp și demnitatea, valoarea morală, forța credinței, transmisă de o întreagă generație de oameni ajunsă după gratiile închisorilor unui regim nedrept.
Prin Nicolae Steinhardt, Dumnezeu și-a arătat lucrarea într-un mod minunat. La aproape treizeci de ani de la moartea sa – a spus Violeta Popescu – vedem cum Dumnezeu a lucrat în viața acestui om, născut în România într-o familie de evrei, cu o instrucție literară și juridică de excepție, cu prefigurarea unei importante cariere întreruptă brusc de un regim ateu, dar desăvârșită apoi de botezul creștin care îi aduce cea mai mare si profundă schimbare. Convertirea lui Steinhardt la creștinism, botezul săvârșit în închisoare, intrarea lui ca monah la mănăstirea Rohia, trăirea lui transmisă în volumul Jurnalul fericirii este o mărturie contemporană a vieții creștine, o bogăție cu nimic mai prejos decât a altor mari autori religioși. Pentru noi, astăzi, autorul acestei cărți unice în literatura română, cu o adâncă forță spirituală, rămâne, în mod simplu, monahul Nicolae de la Rohia, care a împlinit voia lui Dumnezeu, care a primit ceea ce Dumnezeu i-a dat și de care noi ne putem îmbogăți sufletește. Traducerea acestui tip de carte în alte limbi este esențială pentru a putea face cunoscut și altora cine suntem, ce valori purtăm, cum ne definim.
Despre felul în care a fost scrisă cartea, apoi confiscată, rescrisă ulterior cu o și mai mare bogăție de detalii, ca în cele din urmă să vadă lumina tiparului (post-mortem) – a vorbit Părintele Gabriel Popescu de la Lugano. Într-adevăr, Preotul Nicolae Steinhardt a fost nevoit să rescrie acest jurnal de la capăt, întrucât prima versiune îi fusese confiscată de Securitate mai întâi în 1972 și apoi, din nou, în 1984. Prima versiune, cea din 1970, i-a fost redată autorului după mai mulți ani. Anumite părți din manuscrise au fost păstrate de unii dintre prietenii săi apropiați. Volumul va fi publicat abia în anul 1991 la editura Dacia din Cluj- Napoca, fiind reeditat apoi în zeci și sute de mii de exemplare. Ecoul principal al cărții s-a regăsit în sufletele multor tineri cărora le-a deschis drumul spre credință.
Traducerea cărții în limba italiană aparține Gabrielei Caragiani Bertini, iar prima ediție în limba italiană a apărut sub îngrijirea prof. Gheorghe Caragiani.
A doua ediție a Jurnalului a fost prezentată anul acesta în cadrul mai multor evenimente publice din Italia, bucurându-se de noi recenzii în cotidianul “Avvenire” și în “Periodici San Paolo”, dar nu numai.
Botezul în închisoare a lui Steinhardt a fost “săvârșit în condiții excepționale, de urgență” – a completat Părintele Traian la finalul prezentării; ulterior a fost completat cu Mirungerea și Sfânta Împărtășanie la ieșirea sa din închisoare.La Sfânta Liturghie și la prezentarea cărții în biserica ortodoxă română din Milano au fost prezenți mai mulți credincioși și copii îmbrăcați în costume populare românești, fapt care a sporit, prin culoare și frumusețea care definește patrimoniul tradițonal românesc, bucuria unui astfel de eveniment.
