”Învelit în propriul corp” (Cartea Românească, 2016), cel mai recent volum de poezii al Denisei Duran, va fi publicat în Bulgaria, la Editura Faber, în traducerea Lorei Nenkovska, cu sprijinul programului Traduki. Cea de-a cincea carte a Denisei Duran vorbește despre împingerea limitelor, radiografiate în mai multe registre stilistice. O carte în care atît trupul, cît și spiritul se răsucesc în sine, în încercarea de a scrie o altă hartă a ființei. Și din această tensiune fără sfîrșit se naște poezia. O propunere incitantă – volum de poezii alcătuit pe o structură narativă subtilă (cu personaje, planuri temporale și intrigă), jurnal poetic copleșitor sau dosar de investigație în care căutarea de sine întru iubire este dusă pînă în adîncurile scindării („Două zile de sinucidere”) și pînă la transcendental („Cu fața înot prin aerul încăperii”).
„Denisa Duran (ex-Pişcu) şi-a făcut mereu, încă de la debutul cu Pufos şi mecanic, investigaţii corporale, chiar dacă tema corporală nu părea una centrală, ci doar una prinsă într-un fascicul. Încetul cu încetul însă, peripeţia corporală a devenit oarecum peripeţia biografică decisivă, fie că e vorba de reactivitatea mai senzuală (şi de mare candoare) din prima carte, fie că e vorba de presimţirile anxioase ale cărnii din Omul de unică folosinţă, fie că e vorba de reportajele contrase în senzaţii ale maternităţii trăite ca miracol din Sînt încă tînără. Doar gîngurelile şi incantaţiile materne, de o tandreţe palpabilă, din Dorm, dar stau cu tine par a fi pus tema în suspensie. Ea revine însă în radiografii dureros de acute în Învelit în propriul corp, un volum de fişe clinice în care dragostea iluminează suferinţa şi – mai ales – o face şi mai ascuţită. E un jurnal corporal, un şirag de consemnări abreviate şi densificate de o imaginaţie fulgurantă şi extrem de proaspătă, ţinut în climatul unei seninătăţi care face suferinţa şi mai concretă. Din miezul de durere iluminată şi dintr-o seninătate dramatică sînt scoase aici poemele Denisei, poeme iradiante, nu doar emoţionante.” (Al. Cistelecan)
„În poezia cvasi-minimalistă a Denisei Duran frapează contrastul, atent ţinut în frîu, dintre sentimentele devastatoare – dragostea, dorul, frica, disperarea – pe care le exprimă şi sobrietatea, discreţia notaţiei, uneori în doar trei-patru versuri. Denisa Duran este o expresionistă reţinută, convinsă că mai puţin înseamnă mai mult. Faţă de volumele anterioare, sînt aici multe poeme în care autoarea îşi lasă viziunile să se desfăşoare liber, pe spaţii ceva mai ample. Iar atunci rezultatul este de-a dreptul impresionant.” (Luminiţa Corneanu)
Denisa Duran s-a născut pe 22 august 1980, la Rădăuţi. A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti şi un master interdisciplinar la Centrul de Excelenţă în Studiul Imaginii din cadrul aceleiaşi universităţi, cu o teză despre sound poetry, coordonată de Sorin Alexandrescu.
A debutat cu volumul Pufos şi mecanic (Vinea, 2003), pentru care a primit Premiul de debut al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, urmat de Omul de unică folosinţă/Disposable People (Galway Print, Irlanda, 2009), Sînt încă tînără (Tracus Arte, 2012) şi Dorm, dar stau cu tine (Charmides, 2014), considerat un volum experimental. Primele trei cărţi au fost semnate cu numele Denisa Mirena Pişcu.
Împreună cu artistul austriac Bruno Pisek, a realizat lucrarea radiofonică Bucharest nowadays is beautiful, isn’t it?, difuzată la ORF – Kunstradio în 2015.
A fost inclusă în mai multe antologii literare şi a primit două burse de creaţie (Viena, 2008; Skopje, 2015). Selecţii din poemele sale au fost traduse în douăsprezece limbi.
