Vineri, 9 iunie 2017, ora 18.00, Teatrul Naţional „Marin Sorescu” Craiova, în colaborare cu Universitatea din Craiova, Facultatea de Litere, Departamentul de Arte vă invită la spectacolul regizat de Alina Hiristea, „Paul Celan: Fuga morţii / Timp al inimii”. Spectacolul, un performance pornind de la poemele şi corespondenţa lui Paul Celan, va fi precedat de o introducere în poezia și viața marelui poet german aparținând lui Nicolae Coande. Evenimentul va avea loc la sala „Ia te uită!”.
În distribuţie, studenţii anului II Actorie din cadrul Departamentului de Arte: Cristina Albişoru, Ionuț Bănică, Alexandru Ciontu, Ellis Dinculeană, Andrei Şchiopu, Radu Ureche, Victoria Zubenco. Light design: Dodu Ispas; Videoproiecție: Florin Chirea.
Adunarea Poeților:
Prima ediție a avut loc pe 11 noiembrie 2016, la sala “Ia te uită!” a TNC. Adunarea Poeților și a SpectActorilor craioveni este un eveniment care își propune să menţină treaz spiritul poeziei în oraş şi să aducă aproape un public matur şi tînăr care însetează după spiritul calin sau, după caz, bătăios, al acesteia.
Paul Celan, considerat de cunoscători drept cel mai mare poet de limbă germană al secolului XX, s-a născut în 1920 la Cernăuți, într-o familie de evrei vorbitori de limbă germană. Familia va fi deportată în Transinistria în iunie 1942. Viitorul poet scapă cu viață din lagărele de muncă forțată românești, dar părinții mor într-un lagăr german de exterminare din Ucraina. În aprilie 1945, Celan se refugiază la București, unde scrie și este prieten cu Nina Cassian, Alfred Margul Sperber, Al. Philippide, Dumitru Solomon. Ultimul, va publica în 1987 o carte excepțională despre scurta perioadă românească a poetului: „Paul Celan. Dimensiunea românească”. Debutul absolut al lui Celan s-a produs cu trei poeme în limba germană, în revista Agora, condusă de poetul Ion Caraion, în anul 1947. Celan a scris și opt poezii și opt poeme în proză în limba română. În 1947, poetul se refugiază în Occident. La Viena, unde va publica prima sa carte, „Nisipul din urne” (1948), o cunoaște pe Ingeborg Bachmann, iubirea vieții sale, căreia îi dedică numeroase poezii și cu care, după plecarea sa la Paris, va întreține o asiduuă și deznădăjduită corespondență. Pasiunea, dar și confruntările dintre cei doi pot fi descoperite în coprespondența lor, întinsă pe durata a 19 ani (1948-1967), strânsă în volumul „Timp al inimii”, apărut în ediția românească în 2010, la Editura Art. Corespondența relevă iubirea profundă, ca și fervoarea spirituală care i-a unit pe cei doi, în ciuda vieților diferite pe care le-au dus.
Ingeborg Bachmann s-a născut în 1926 la Klagenfurt (Austria). Întâlnirea și prietenia cu poetul Paul Celan au avut o influență decisivă asupra vieții și a operei acesteia. Pentru volumul de versuriDie gestundete Zeit (Timp amânat) în 1953 i se decernează premiul uneia dintre cele mai importante grupări literare postbelice din Germania – „Gruparea 47”, cu care Celan nu a avut raporturi prea calde. Între anii 1953-1957 locuiește la Roma, unde scrie al doilea volum de versuri, Die Anrufung des Grossen Baren (Chemarea marelui urs) (1956). A fost cea care i-a citit cu neobișnuită empatie și chiar publicat în reviste ale vremii numeroase poeme lui Paul Celan și s-a străduit să comenteze și să obțină premierea cărților acestuia. A fost căsătorită cu dramaturgul elvețian Max Frisch. Spre sfârșitul anului 1965 a revenit la Roma, unde, pe lângă librete de operă, a scris romanul Malina (1971) ”, o autobiografie imaginară, după cum îl considera chiar autoarea, în care „un eu bolnav de dragoste vorbește cal’homme révolté.” (Hans Holler și Andreea Stoll), precum și culegerea de povestiri Simultan (1972), care urmau să alcătuiască, împreună cu alte fragmente de proză, un ciclu epic intitulat Todesarten(Variațiunile morții). A murit în 1973, în urma unui incendiu izbucnit în locuința sa de la Roma.
