Lansarea volumului ”Mai sunt judecători la Berlin” de Dan Radu Rușanu, la BCU

1. „Mai sunt judecatori la Berlin”
   Dan Radu Ruşanu,
   sub ochiul vigilent al cititorului

   „Nu am avut niciodata veleitati de scriitor, in afara unui curs de finante publice… Nu am scris nicio altă carte, nici macar un articol de ziar”. (pag. 21)
   „Ma dovedisem un condei incomod pentru ochiul vigilent al puterii comuniste, scriitor fara legaturi primejdioase in afara (…) debutasem in teatru, film si in proza doar prin concursuri …” ( pag. 26)
   „Sunt scenaristul filmului „Sezonul pescarusilor” in regia lui Nicolae Opriţescu”. (pag. 27)
   „Restul este literatură – si nu m-am putut abtine, in romanele mele, sa-mi trec personajul scriitor printr-o incercare asemanatoare”. (pag.28)
   Anuntat de la bun inceput ca o carte-document, romanul scos pe piata de Dan Radu Rusanu, – care-si neaga veleitatile de scriitor, cade involuntar in spectrul fictiunii din dorinta de a romanţa subiectiv realitati colective ce par, la prima vedere, dezvaluite in sintagma cu pretentii de breaking news. Autorul leaga intamplari, realitati si fapte politice intr-o descriere care, in anumite momente scapa de sub controlul simplului cronicar, lasand sa razbata cu usurinta propriul ego inaltandu-se ca un demiurg deasupra marilor facaturi politice din Romania ante, dar, mai ales, post comunista! Impletirea – de multe ori reusita! – a stilului grav, serios, cu cel al anecdotei mai mult sau mai putin inedita, determina condeierul sa sacrifice adevaruri arhicunoscute si deja arhianalizate de societate, in detrimental pretuirii acestora!
   Sa luam sub lupa, de pilda, doar cateva paragrafe:
   Pag 83
   Red.: Cum se comporta Theodor Stolojan in campania electorala din 2004?
   DRR: Eram in campania electorala din 2004 la un judet din sudul tarii (…) Stolojan a tinut un discurs foarte bun (foarte mincinos! N.m.) …Adica „sa traiti bine” a incheiat Stolojan cu formula consacrata deja.
   Pai, sa le luam cronologic;
   – Dupa alegerile locale, din iunie 2004, au inceput prgatirile pentru campania electorala de alegeri a presedintelui si a legislativului, din 28 nov 2004;
   – La jumatatea lunii august, PNL si PD au inceput strangerea de semnaturi pentru sustinerea candidaturii lui Th. Stolojan, pana cand s-a imbolnavit brusc, subit si dintr-o data, – culminand cu penibilul moment “draga Stolo”!

   Ne amintim ca la inceputul lunii octombrie 2004, Theodor Stolojan si-a anuntat retragerea din fruntea PNL si totodata, de la candidatura pentru Presedintie, invocand motive de sanatate.
   Imediat dupa anuntarea retragerii candidaturii sale din cursa prezidentiala, a urmat panarama mesajelor din partea unor lideri politici, prin care toti acestia se formalizau părând ca iau in serios gravitatea acestei boli „stolojănite” si s-au ingrămădit sa-i transmita insanatosire grabnică dintr-o boală care n-a existat nicio clipă, si din care, o luna mai tarziu „abia a scăpat” ca sa prindă speteaza scaunului de consilier prezidential si dupa aceea de europarlamentar – asa cum convenise in secret cu Basescu!!
   Anunţul de retragere nu a fost motivat prin explicaţii medicale precise, menţinându-se ambiguitatea asupra stării reale de sănătate şi a cauzelor îmbolnăvirii. După anunţul retragerii din cursa prezidenţială, Theodor Stolojan şi soţia sa au plecat în grabă din România, pentru a nu putea fi chestionaţi asupra stării reale de sănătate. S-a motivat că se doreşte menţinerea discreţiei absolute asupra bolii presupusului bolnav, dar, in iuresul manipularii puse la cale de cei doi malefici ai natiunii, Base si Stolo, descoperirea ulterioară a manipulării a fost tardiva!
   Insusi Traian Basescu, realizand comicul situatiei, a doua zi dupa circ, a declarat: „Stolojan nu are nevoie de intervenţie chirurgicală, nu este în situaţia de a fi operat; acum se află într-un loc liniştit, în natură…“ – in timp ce o parte a natiunii a fost tentată sa creadă ca Basescu a vrut sa spuna ca Stolo e pregatit sa se afle „intr-un loc cu verdeata”…
   …Si astfel, in mintea alegătorului mediu, grăbit şi neatent, imaginile s-au cumulat, nu s-au coroborat, iar aceasta bufonerie jalnică oferită de cei doi actori mincinosi, Th. Stolojan si Traian Basescu, a făcut ca, fapte care nu pot exista împreună în viaţa reală – retragerea pe caz de boală, retragerea pe motiv de şantaj, etc., – au determinat o anumită opţiune de vot favorabilă manipulatorului Traian Basescu!
   Nu vi se pare, dle D.R. Rusanu, ca istoria reala este mai degraba aceasta, decat imaginea gratuita si mincinoasa pe care i-o faceti lui Th. Stolojan in paginile cărtii, mizând pe memoria scurta a multimii? Un scriitor adevarat, (care n-a scris niciodata nimic, nici macar un articol de ziar in afara unui curs de finante publice, a unor piese de teatru, scenarii de film, ceva proza si ceva romane!…) nu are voie sa-si bata joc de cititori, asa cum, cu o lejeritate condamnabila, o fac unii ca Liiceanu sau Plesu, – altă grupă de manipulatori perversi!…
   Ca urmare a momentului „draga Stolo”, Traian Basescu si-a anuntat intrarea in cursa prezidentiala pe 6 octombrie 2004, iar slagarul „sa traiti bine” a fost lozinca lansata de el pentru prezidentiale, deci, auzita prima data dupa 6 octombrie! Pai, si-atunci, cum să spună Stolojan alegatorilor mineri din Lupeni (vezi pag. 86) „formula consacrata deja” – cand, aceasta formula „s-a consacrat” abia dupa ce Stolo si-a lasat baltă toate interesele de campanie datorita bolii necrutatoare de functii politice ??
   Povestioarele cu pretentii de carte-document pe care le insiruiţi in paginile cărtii, cum sunt momentele discutiilor cu Smedescu si Paul Niculescu-Mizil, in care dvs. va prezentati ca pe românul cel mai curajos din epoca lui nea Nicu, sau confuziile acceptate tacit in descrierea unor evenimente care sar din cronologie, fac sa risipeasca savoarea lecturii pentru un cititor care a trait evenimentele pe care le ilustrati!
   V-ati gândit cumva, măcar o secundă, ca sunt destule arhive , doldora de imagini şi declaraţii a lipsei sale de onoare, (luati, de pilda, doar declaratiile si promisiunile pe care le facea Th. Stolojan printre dintii inclestati in Campania din 2004 de pe scena portocaliilor!), a dezertărilor şi trădărilor sale, a jocurilor oneroase de culise, a principiilor clamate cândva , călcate în picioare de dragul şi numai în scopul căpătuielii? Nu e exclus ca, văzând zestrea lăsată de proprietăţi la munte şi la mare, afacerile puse „pe roate” în dispreţul incompatibilităţilor, al normelor de mediu dar mai ales în dispreţul stării de sărăcie a ţării, sa mai vina si alti „napastuiti” ai soartei, gen Dan Radu Rusanu, să spună, senini: Ei, şi!?
   Dincolo de subiectivismul abordarii amintirilor politice, cartea „Mai sunt judecatori la Berlin” este o lectura interesanta, realizata intr-un stil narativ atragator, care zugraveste realitatea unei valori in care s-a balacit clasa politica din Romania ce nu face mai mult de doua parale! Clasa politica, nu cartea! Cu o erata care sa repare cele descrise mai sus in spiritul strict al adevarului istoric, intr-o editie viitoare revazuta si adaugita, cartea are, insă, toate şansele de a ramâne, cu adevărat, o lectură-document!
   (Rezumat pana la pagina 87!)

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.