La editura Herald, în colecția Cogito, a apărut volumul ”În apărarea drepturilor femeii”, de Mary Wollstonecraft. Traducător: Anca Costea. Trăind într-o perioadă în care lupta pentru drepturile omului a condus la revoluţie în America şi în Franţa, Mary Wollstonecraft (1759-1797) şi-a scris, în 1792, propria declaraţie a independenţei femeii. Plină de pasiune şi directă, ”În apărarea drepturilor femeii” atacă, prin argumente raţionale şi lucide, perspectiva dominantă la acea vreme cu privire la feminitatea docilă şi decorativă, punând în schimb bazele unei emancipări fără precedent: educaţie egală pentru băieţi şi fete, eliminarea prejudecăţilor şi definirea femeii prin profesia avută, şi nu prin propriul partener. Autoarea susţine că femeia nu este în mod natural inferioară bărbatului, părând să fie astfel doar din lipsa educaţiei. Prin urmare, atât bărbaţii, cât şi femeile ar trebui să fie trataţi ca fiinţe raţionale, în condiţiile unei ordini sociale bazate la rândul ei pe raţiune. La vremea publicării sale, ”În apărarea drepturilor femeii” a produs un amestec de admiraţie şi revoltă, însă astăzi este considerată primul mare manifest al drepturilor femeii, transformând-o pe Wollstonecraft în fondatoarea feminismului modern.
*
„Sper ca femeile să mă scuze dacă le tratez ca pe nişte fiinţe raţionale, în loc să le admir farmecul fascinant, tratându-le ca şi cum ar fi într-o stare de copilărie eternă, incapabile să se bazeze pe ele însele. Doresc, în cel mai sincer mod, să precizez în ce constă adevărată demnitate şi fericire a omului – vreau să determin femeile să-şi dorească dobândirea de putere fizică, dar şi mintală, şi să le conving că vorbele dulci, sentimentele delicate, sensibilitatea inimii şi gusturile rafinate sunt aproape sinonime cu slăbiciunea, iar acele fiinţe care transmit doar milă şi o iubire de acest fel – care înseamnă acelaşi lucru – vor ajunge în curând demne de dispreţ.” – Mary Wollstonecraft, În apărarea drepturilor femeii
„Întărind şi dezvoltând mintea femeii, supunerea oarbă va fi nimicită; însă, cum supunerea oarbă este atât de urmărită de către cei ce deţin puterea, tiranii şi libertinii au dreptatea lor când încearcă să menţină femeile în ignoranţă, pentru că primii vor doar sclavi, iar ultimii un lucru cu care să se joace.” – Mary Wollstonecraft, În apărarea drepturilor femeii
„[Mary Wollstonecraft] s-a străduit să împace integritatea şi dorinţa sexuală, datoriile şi nevoile femeii, maternitatea şi viaţa intelectuală, viaţa casnică şi faima.” – Janet Todd, Mary Wollstonecraft: A Revolutionary Life (2000)
„Astăzi cuvintele lui Mary Wollstonecraft sunt tot atât de valabile – şi tot atât de puţin ascultate de decidenţii politici – ca atunci când le-a scris, în urmă cu 200 de ani.” -The Guardian
„Prima pietricică din avalanşa de mai târziu a mişcării pentru drepturile femeilor.” – Melvyn Bragg, The Guardian
„O carte îndrăzneaţă la vremea sa şi care acum este considerată un precursor important al mişcării de emancipare a femeilor.” – New York Times
Mary Wollstonecraft (27 aprilie 1759 – 10 septembrie 1797) a fost scriitoare britanică, filosof şi feministă.
Mary Wollstonecraft a scris nuvele, tratate, o istorie a Revoluţiei Franceze, o carte de conduită şi o carte pentru copii. Wollstonecraft este cunoscută mai ales pentru cartea În apărarea drepturilor femeii (1792), în care argumentează că femeile nu sunt inferioare bărbatului, ci doar par a fi din cauza educaţiei deficitare. Ea a sugerat ca atât femeile, cât şi bărbaţii să fie trataţi ca fiinţe raţionale şi îşi imagina o ordine socială bazată pe raţiune.
Mary Wollstonecraft, feministă britanică, este socotită prima teoreticiană a feminismului iluminist, sub influenţa radicalismului democratic al lui Rousseau şi al întregii mişcări teoretice pentru drepturile universale ale omului şi cetăţeanului. Este socotită o veritabilă pionieră a feminismului modern, în plan intelectual. Lucrarea sa de mare notorietate şi influenţă este În apărarea drepturilor femeii, 1792. Această lucrarea a apărut cu 50 de ani înainte de mişcarea femeilor pentru sufragiul universal. Ideile cuprinse în În apărarea drepturilor femeii se înscriu în tradiţia liberală inaugurată de John Locke, punând accent pe egalitatea în drepturi a femeilor şi bărbaţilor în educaţie, în faţa legii, în politică. Femeile trebuie tratate ca fiinţe deplin umane şi educate ca viitoare cetăţene. Toată opera lui Wollstonecraft are accente polemice pline de amărăciune împotriva modului în care teoreticienii „luminaţi” ai Iluminismului continuă să contribuie la încarcerarea femeilor în funcţiile lor sexual-reproductive, eliminându-le ca subiecţi politici. În astfel de perspective sexiste, mintea femeilor este subordonată corpului. Spiritului femeiesc îi este refuzată libertatea.
Mary Wollstonecraft a fost căsătorită cu filosoful pre-anarhist William Godwin, iar fiica ei a fost Mary Shelley, autoarea romanului Frankenstein. (Otilia Dragomir, Mihaela Miroiu, Lexicon feminist, Polirom, Iaşi, 2002)
