La zece ani de la debutul editorial cu romanul ”Băiuțeii”, scris împreună cu Filip Florian, și la șapte ani de la publicarea primului său roman, ”Şi Hams Şi Regretel”, Matei Florian revine cu o nouă carte, îndelung așteptată de cititorii săi, Cexina Catapuxina, cea mai recentă apariție din colecția „Ego. Proză” a Editurii Polirom. Romanul ”Cexina Catapuxina” este disponibil şi în ediţie digitală și va fi lansat la Tîrgul de Carte Gaudeamus: sîmbătă, 19 noiembrie 2016, ora 17.00, la standul editurii (Complexul Romexpo, București).
„Am primit romanul ăsta exact aşa: gata scris. Mi l-a dăruit, la ceas de seară, un bărbat ciudat, cu un ochi ceva mai mare decît celălalt. Nu s-a prezentat, i-am aflat mai tîrziu numele. Mi-a spus că are încredere în mine şi că eu voi şti mai bine ce să fac cu manuscrisul lui. L-am întrebat despre ce e vorba înăuntru. Mi-a spus că despre lucruri mici, aproape invizibile, despre o lupă şi nişte insecte, despre iubiri şi cuvinte într-o limbă necunoscută. Mi-a zis că, dacă îmi place, îl pot semna eu, el n-o să se supere. M-a rugat la sfîrşit să-i promit însă că nu-i voi schimba titlul ăsta imposibil: Cexina Catapuxina. I-am promis. Mi-a strîns mîna, apoi a plecat. Sper că, oriunde ar fi acum, îi e bine.” (Matei Florian)
Matei Florian s-a născut la 8 ianuarie 1979, în Bucureşti. A debutat cu poezie în revista Cuvîntul, în 1997. Debutul său editorial îl reprezintă însă romanul Băiuţeii (scris împreună cu Filip Florian, Polirom, 2006, carte ajunsă la cea de-a patra ediţie şi tradusă în Polonia, Marea Britanie şi Ungaria).
Băiuţeii este o carte despre copilărie şi inocenţa ei, despre prietenie şi fotbal, dar, mai ales, despre universul familiei, cu toate ritualurile, iubirile, aşteptările şi dezamăgirile lui. În dialogul dintre autori, afirmaţiile unuia sînt reformulate de celălalt, istoriile capătă mize diferite în funcţie de unghiul din care sînt privite, personajele, după o scurtă „carieră” într-un capitol, sînt demascate ironic în următorul… O literatură plină de farmec, în care peste oameni şi omuleţi (de la cei fantastici, precum Ştim şi Ştam, „locuitorii” borcanului de muştar, pînă la cei reali) pluteşte nostalgia, compensată de umor, de un sarcasm blajin şi de gustul dulce-amărui al unor poveşti ce trezesc în fiecare dintre noi dorinţa întoarcerii la propria copilărie.
În 2009, Matei Florian publică, tot la Polirom, Şi Hams şi Regretel (roman dramatizat în 2012 pe scena Teatrului „Radu Stanca” din Sibiu).
Dacă v-a fost dor de Ştim şi Ştam, Matei Florian a creat în Şi Hams Şi Regretel un întreg univers fantast, populat cu o legiune de pitici din ceaţă colorată. În fruntea acestei legiuni, un nou cuplu se pregăteşte să intre în galeria îndrăgostiţilor legendari: Şi Hams Şi Regretel (atenţie, e vorba de un singur nume şi un singur personaj!) şi minunata sa Tristina.
Aventurile lor în lumea „picioarelor pare”, oameni-adulţi-în-toată-firea, nu curg însă, aşa cum te-ai aştepta de la asemenea figuri de basm, vesel şi clinchetitor. Făpturile de văzduh, chiar peltice sau corcite cu spiriduşi, trec şi ele prin suferinţe adevărate şi tragedii. Ca şi oamenii pe lîngă care plutesc…
În 2008, ca titular al rubricii „Audio şi n-am cuvinte” din revista Dilema veche, a fost premiat în cadrul Galei Jurnalismului Cultural, la categoria „Critică muzicală”. În prezent, semnează reportaje şi povestiri în revista Formula As.
