După eleganta recepţie de deschidere a Festivalului Naţional de Teatru – oferită de Mercedes Benz, care asigură şi maşina oficială a FNT – aseară, într-un spaţiu alăturat Sălii Media a Teatrului Naţional din Bucureşti a fost inaugurat Clubul FNT, care va funcţiona pe toată durata Festivalului. Organizat de Societatea Port Cetate şi girat de pasiunea şi talentele inspiraţional-culinare ale poetului Mircea Dinescu, Clubul Festivalului oferă în fiecare zi diverse sortimente de bucate alese, asezonate (seara) cu momente recreative susţinute de actori tineri, între care Lucian Ionescu, Krem, Ana Odagiu, Ştefan Pavel, Ioana Repciuc, Irina Ştefan, Pavel Ulici ş.a., precum şi studenţi ai UNATC Bucureşti.
Portul Cetate din Judeţul Dolj – stabiliment administrativ portuar încă din 1880, şi abandonat ulterior – a fost reclădit acum aproape 20 de ani de Mircea Dinescu, care l-a transformat în sediul unei Fundaţii pentru Poezie. În timp, locul a devenit celebru şi este locaţia favorită a unor adevărate colonii de artişti. Conceptul este acela de a însoţi şi completa întotdeauna un eveniment cultural, artistic, cu unul al desfătărilor culinare, de mare (şi neaoş) rafinament, avându-l drept Chef de cuisine pe cunoscutul poet român.
Astfel încât – transferul în cadrul Festivalului Naţional de Teatru al acestor practici garantează, într-un fel, succesul întreprinderii. Acest lucru s-a dovedit şi la inaugurarea de aseară, care a reunit spectatori şi artişti invitaţi deopotrivă, pentru a adăsta – după vizionarea spectacolelor serii de deschidere a FNT – la un pahar de vorbă şi la unul de vin de-„al lui Dinescu”….
Clubul FNT este deschis participanţilor şi spectatorilor FNT zilnic, între orele 13:00–16:00 şi 21:00–02:00.
„Bucătăriile se văd din cer
mai bine decât oamenii de seamă
prinzi îngeru-n gamela ta cu zeamă
nedetectat de radarul de fier,
întâi precum o pată de untură
apoi întregul sclipăt te-a orbit,
duci Duhul Sfânt cu lingura la gură
de-ţi cântă maţul de mitropolit,
maţul tău lung şi galeş de mătase
prin care azi vorbişi şi tu cu El,
suflet purtînd o raniţă cu oase
aci, pe buza gropii, la apel.”
(Mircea Dinescu – Apelul De Seară)
