În perioada 21 – 25 septembrie 2016, în București are loc ediția a V-a a festivalului în aer liber Strada de C`Arte, un festival cultural amplu, care se adresează iubitorilor de carte și arte. Dorina Cioplea a dialogat, în exclusivitate pentru AgențiadeCarte.ro, cu inițiatoarea acestui proiect – Mireille Rădoi, Director General al Bibliotecii Centrale Universitare ”Carol I”. În acest interviu găsiți povestea festivalului și etapele pe care le-a parcurs, mesajul organizatorilor, detalii despre impactul în peisajul urban, efortul de a găsi sponsori care să sprijine evenimente culturale și multe alte amănunte. Ediția din acest an a Străzii de C`Arte înseamnă expoziții, vernisaje, lansări de carte, dezbateri și conferințe, proiecții de film, concerte și reprezentații în Rampa de Jazz și Poezie, ateliere artistice etc. despre care puteți afla mai multe și pe http://stradadecarte.ro/proiect/
Strada de C’Arte a ajuns la ediția cu numărul cinci și este deja o tradiție în conștiința Bucureștiului. De ce și cum ați început acest festival?
A fost un proiect ambițios, ce părea imposibil. În strategia managerială cu care eu am candidat la funcția de director general al Bibliotecii Centrale Universitare (BCU) ”Carol I”, punctul zece din direcțiile de acțiune pe care mi le-am propus a fost de a transforma BCU într-un pol care să dea tonul, să fie în avangarda fenomenului cultural și educațional din București. Și tot încercând să găsesc formule convenționale, dar și mai puțin convenționale de a transpune în fapt această direcție strategică de acțiune, a apărut ideea unui festival în care cele șapte arte să iasă în stradă la întâlnirea cu un utilizator al bibliotecii pe care nu îl avem (încă) în bibliotecă, adică un posibil prieten, un potențial utilizator. Și asta pentru că instituția poate să ofere mult mai mult bucureștenilor decât servicii clasice de bibliotecă, și aici mă refer la consultarea unor cărți, baze de date, jurnale etc. Această infrastructură culturală foarte generoasă pe care am moștenit-o, noi am gândit că trebuie să o valorificăm cât mai policrom, diversificat. Așa a venit ideea de a organiza un fel de cameră urbană în această zonă densă de monumente istorice. O cameră urbană dedicată omului, pentru că orașul adesea este foarte sufocat de mașini și mai puțin atent la nevoile reale ale celui care locuiește în oraș. Am ajuns, ușor-ușor, la a ținti și copii, dar și mai vârstnici. Am aranjat o întâlnire între omul care trece pe stradă pur și simplu și o carte, un concert, o dezbatere, o conferință, un atelier, o expoziție, într-o lume destul de alergată, într-un citadin foarte grăbit. Atunci a apărut ideea festivalului. Ne-am gândit că în mod natural vom avea foarte mulți vizitatori, prin locația pe care o avem și am ales această perioadă a anului pentru că o dată la doi ani se suprapune cu ultima săptămână a Festivalului ”George Enescu”, iar fluxul natural de vizitatori străini ai capitalei precum și localnicii să aibă o variantă care să fie accesibilă și la ora de închidere a concertelor. Vizitatorul nu e neapărat un consumator de muzică clasică, ci poate vrea ceva mai comprimat, mai colorat, mai repede un act de cultură frumos ambalat.
Într-o țară în care festivalurile și evenimentele apar brusc și dispar și mai brusc, rămânând de multe ori cu o singură ediție întâmplată sau continuând undeva, într-un colțișor obscur, Strada de C’Arte continuă și chiar crește. Care a fost parcursul festivalului? Spuneți-mi de unde ați plecat, unde ați ajuns și dacă vă închipuiați că veți ajunge aici.
Am avut imaginație, curaj, rezistență la frustrare și îndârjire pentru a ajunge la ediția a V-a. Fiecare ediție a venit cu noi obstacole, cumva semăna cu cealaltă dar totuși fiecare e altfel, atât prin provocările pe care le-a adus în fața noastră cât și prin mixul de evenimente culturale pe care l-a oferit. Dacă la prima ediție, acum câțiva ani, companiile, pentru că acest festival se desfășoară exclusiv datorită unor companii private, deci dacă acum câțiva ani companiile erau mai dispuse să acorde resurse și fenomenelor de corporate social responsability sau festivalurilor culturale, bugetele, după cum bine știți, s-au cam restrâns în ultimii ani, fiind din ce în ce mai greu. Actualii parteneri nu sunt cei de la prima ediție. Ne-ar fi plăcut să mergem tot împreună, ne-ar fi fost și nouă mai ușor. Cred că și lor, să ne comunicăm parteneriatul în numele Străzii de C`Arte, dar n-a fost să fie așa. Ne bucurăm, însă, că la ultimele două ediții am stabilizat un nucleu de parteneri. Mă refer la Unicredit Bank, la Țuca, Zbârcea & Asociații, la Marea Lojă Națională din România, care ne-au fost parteneri și anul trecut, și acum doi ani. EximBank de asemenea. E mai ușor și pentru noi, și pentru ei, pentru că se creează un set de așteptări ale publicurilor interne și clienților lor. Avem, de asemenea, parteneriate strategice cu câteva companii care ne ajută nu neapărat cu bani dar în diverse moduri fac lucrurile să se întâmple. 
A fost mai greu la început, pentru că nu aveam toată logistica pe care o avem acum. Practic, noi am fabricat modulele standurilor de carte, umbrelele pe care nu le-am vrut ale unor parteneri, cu diverse denumiri de bere sau răcoritoare, pentru că astea ar fi fost variantele. Drept urmare am fabricat umbrele branduite frumos, elegant, cu Fundația Universitară ”Carol I”, iar toate astea au costat bani destul de serioși. Am fabricat băncuțe pentru a improviza Rampa de Jazz & Poezie, pentru că am vrut să transformăm totul în aceeași idee: locul mașinilor să fie luat de oameni, de artă, de muzică, de carte, și așa a apărut ideea acestui spațiu neconvențional de concert și lectură publică, Rampa de Jazz & Poezie. A fost greu să le punem cap la cap. Dacă în primul an am închis strada C.A. Rosetti (am reușit să convingem la primărie, nu știu cum, poate aveam mai multă energie, mai mult entuziasm), s-a dovedit că nu a fost o idee bine primită de participanții la trafic. Ulterior, la edițiile II și III am închis strada Boteanu, o stradă din spatele bibliotecii, la rândul ei foarte aglomerată, dar cumva mai ascunsă ochilor trecătorilor din Calea Victoriei, care sunt cei mai mulți. În edițiile IV și V ne-am hotărât să recoagulăm tot festivalul în jurul statuii simbol a Fundației Universitare ”Carol I” și a Bibliotecii. Avem totul grupat, atât târgul de carte cât și Strada Copiilor, anul acesta – ca element de noutate – proiectul ”Pop Up the spirit of Art Walk Street”. Pentru proiecțiile de film intrarea în Aulă este facilă, apoi se circulă pe C.A. Rosetti, către Galateca, unde avem expoziții de artă contemporană și design unde, de asemenea, se organizează și dezbaterea ”Educație la firul ierbii”. Pe partea cealaltă, pe strada Dem. I. Dobrescu avem intrarea către Rampa de jazz & Poezie și Foaierul de lectură. Cumva am mutat centrul de greutate în fața bibliotecii, nu în spatele ei.
Care este, până la urmă, mesajul social? Pentru că adunând laolaltă parteneri din atâtea direcții, evenimente de toate felurile, impactul este mai mare, atinge mai multe categorii de oameni.
Impactul social este mai mare și pentru că densitatea de evenimente dar și eclectismul lor atrage foarte multe categorii de public. Îmi amintesc că pe plicul de anul trecut pe care l-a făcut Romfilatelia, și ne bucurăm că a făcut unul și anul acesta, am dat un profil al vizitatorului ideal pe Strada de C`Arte și noi enumeram acolo mai multe calități: educat, cult, rafinat, deschis, civilizat etc, un ideal pe care și l-ar dori orice festival de cultură din lume. Dar cred că publicul se mai și educă: oamenii, care inițial nu sunt neapărat convinși, ajung să devină așa prin contactul cu valorile autentice și actele culturale de calitate. Mesajul, până la urmă, este că indiferent de vârstă, de situație materială, de frecvența mai mare sau mai redusă a lecturii, a teatrului etc. în viața unui om, acesta poate găsi ceva care să-l încânte, să-l facă să vibreze puțin, să îl deschidă pentru o lume de care oamenii nu mai au timp.
Din punctul meu de vedere încă este o problemă atragerea oamenilor în toate instituțiile de cultură, pentru că acestea își păstrează o imagine foarte dură, solemnă, de neatins.
Noi am vrut să renunțăm puțin la solemnitatea asta și să facem pasul cu blândețe către om și într-un spirit mai jucăuș, mai neconvențional, mai aproape de inima și de ritmul conversațional din mediile de socializare actuale. Încercăm să spargem această barieră prost întreținută între instituțiile de cultură și consumator.
Aici bariera este spartă și prin acele vizite prin Bibliotecă și prin clădirea Fundației ”Carol I”?
Organizăm tururi ghidate în bibliotecă. Sunt, de asemenea, expoziții și evenimente, dezbateri, foarte serioase și foarte consistente din punct de vedere academic, dar sunt și lucruri mai vesele. Nu trebuie să ne fie frică să fim veseli. Acum parcă a ajuns o rușine să fii fericit sau să zâmbești. Eu cred că se poate și una și alta în același timp. Poți să fii și cool și cult. Procesul educațional nu e numai un chin și o suferință. Dacă reușim să fim mai creativi puțin, putem să atragem prin varii moduri oamenii către valori și să facă ei singuri pasul mai departe.
Pentru că sunt sigură că învățați oricum de la o ediție la alta, și că vedeți și plusurile dar și minusurile, ce anume vă doriți pentru ediția a VI-a?
O amărăciune a noastră legată de ediția din acest an se referă la încercarea de a face parteneriate media. Pe radio am reușit, Magic Fm este lângă noi, al doilea an în care ne promovează, la fel și Trinitas, dar dacă ne gândim și la televiziunile comerciale, acestea au refuzat, poate pentru că e an electoral, poate din alte motive. În grila lor de toamnă nu au găsit de cuviință să introducă Strada de C`Arte, deși în alți ani am avut parteneri și televiziuni comerciale. Sperăm ca anul viitor să fie lumea mai relaxată și să preia și lucruri care să nu însemne bătăi, sânge și înjurături. Cât privește 2017, sper să fim și mai buni în oferta noastră, să avem concerte și mai atractive, cărți mai multe… etc. Noi nu putem decât să încercăm să creștem calitatea mixului nostru de evenimente. În cantitate nu prea mai avem cum să creștem, pentru că oricum programul este foarte dens. Și comunicarea lor să fie una cât mai bună, astfel încât oferta noastră să vină exact în întâmpinarea cererii doritorilor.
