Joi, 7 iulie 2016, de la ora 19.00, la H`Art Appendix (Calea Victoriei nr 91-93, București) va avea loc vernisajul expoziției ”La adăpostul unoe plante invazive”, de Gorzo. Dan Popescu este curatorul evenimentului.
”Textele din expoziții se scriu despre artă în general sau despre lucrări în particular, sau despre artist? Niciodată nu pot să-mi dau seama, e clar, nu sunt un partizan al retoricii discursului curatorial. Prefer să intru în hora personală a artistului și, de acolo, să scriu ceva despre mine. Dacă implicarea a fost cinstită și deschisă din partea mea, ea va elucida ceva. Pe Gorzo îl știu de la început. Cu el am început sarabanda galeriei acum 14 ani. Împreună cu el mi-am lămurit multe și mi-am întărit caracterul, nu mă mai sperie mare lucru. Deși nu spune explicit, Gorzo știe exact care e valuta forte în artă – puterea individuală. Ea nu se poate tranzacționa, nu ține de finanțe, de relații sau de aparențe. Puterea în artă se cucerește și se fură zi de zi, e luciferică și deci răzbunătoare dacă ești delăsător și neatent, îi place durerea, excesul bahic pe termen scurt și postul prelungit după. E o concubină geloasă, pustiește tot ce înseamnă viață așezată. Urăște vacanța la mare sau la munte cu familia. E un înger exterminator. Puterea în artă înseamnă să pui paie pe foc. E o imolație a lumii căzute ce produce la nesfîrșit carne inertă, materie și acumulare delirantă de tip supermarket. Să pui tot ce e cargo pe foc, pentru că asta e situația reală, imaginea budistă e foarte pe șleau – suntem cu casa în flăcări. Nu e un sadism sau o distrugere fără rost, e o creație în alt regim ontologic, unul invizibil. Focul, deși element după greci, e foarte aproape de imaterialitate, e în același timp proces dar e și prezență cît se poate de copleșitoare. Focul e cel mai adecvat simbol pentru caracterul inefabil al sufletului. (…)
Dincolo de viață și accidentele ei inefabile, arta poate atinge o seamă de ecouri sufletești și Gorzo le vizează și le dorește în practica de atelier. Femeile cu pulă, coconii roz, carcalacii zîmbitori, masca celui de-al treilea sex sau totemurile întunecate sunt obiecte ce au o utilizare sufletească dincolo de explicații, indicații și alte complicații. Ele sunt dispozitive de accesat mormăiala ancestrală a lumii.” (Dan Popescu)
