Joi, 16 iunie 2016, ora 18.30, la Readers Cafe ( Bd. Iancu de Hunedoara nr. 56-60, București), Alina Ilioi lansează cartea ”Te iubesc pe nevăzute”- o operă de mărimea unei nuvele, putând fi încadrată în aria jurnalelor, a ficțiunii autobiografice. „Te iubesc pe nevăzute” abordează tema iubirii dintr-un unghi inedit, sincer, deschis, asemănător unei confesiuni pe care autorul o face către cititorii săi. Este cea de-a doua carte pe care autoarea o publică, prima fiind ”Așa vei ști că l-ai întâlnit pe EL!” (apărută în 2014). Aflată la granița dintre ficțiune și realism, cartea „Te iubesc pe nevăzute” prezintă frânturi de gânduri interioare împletite cu dialoguri între două personaje care împart o poveste de iubire imposibilă.
Tema reprezintă un dialog între doi îndrăgostiți, care prin inocența și curajul lor trăiesc o poveste curată de dragoste, bazată pe comunicare și sinceritate, creându-și o lume numai a lor, în care cititorul se simte binevenit. La fel ca în cazul celei dintâi nuvele, și aceasta este parte din sufletul Alinei Ilioi și rezultatul multor nopți nedormite: ”E bine trecut de ora două. În mod normal aș dormi la ora asta, nu ca acum câțiva ani când m-ai fi găsit de multe ori scriind. Iată că am revenit la vechiul obicei. Să scriu când alții dorm. Să scriu când alții mănâncă. Să scriu când alții râd. Să scriu când alții plâng. Să scriu.”
Dspre autor:
Alina Ilioi, tânără de 25 de ani, și-a început activitatea de jurnalist în calitate de crainică la TV Rădăuți, atunci când avea 17 ani. Cariera ei a continuat în televiziune, în calitate de corespondent la Antena 1. În prezent, scriitoare și blogger de succes, Alina Ilioi se află la cea de-a doua carte publicată, după prima ei nuvelă „Aşa vei şti că l-ai întâlnit pe EL”, apărut în 2014.
Alina Ilioi scrie zilnic pe blogul „Gânduri Ascunse cu Alina Ilioi” și pe pagina dedicată de Facebook care are un număr de peste 33 000 de like-uri. Sub dictonul „Ce scriu nu se citeşte, se simte!”, articolele Alinei Ilioi oferă prilej de introspecție tuturor celor care o citesc: „Câteodată, sufletul este prea plin de dă peste el. Atunci îmi scot peniţa şi scriu, până când simt că mi-am îndeplinit menirea.”
