Romanul ”Cum să uiţi o femeie” (Polirom, 2009; 2010; 2011), de Dan Lungu, unul dintre cei mai apreciaţi şi mai traduşi scriitori români, va apărea în 2017 în limba macedoneană, la Editura Antolog Books, în traducerea lui Ermis Lafazanovski.
Romanul a mai fost tradus în limbile maghiară, germană, franceză şi bulgară. Hogyan felejtsünk el egy nőt a apărut la editura Magvető Kiadó, în traducerea lui Lakatos Mihály. Wie man eine frau vergisst, versiunea germană a cărţii, a apărut la editura Residenz, în traducerea lui Jan Cornelius, iar Comment oublier une femme, ediţia franceză a romanului, a fost publicată de editura Actes Sud, în traducerea lui Laure Hinckel. În 2011 a apărut ediţia în limba bulgară, în traducerea Lorei Nenkovska.
Jumătate de dragoste, jumătate despre dragoste. Aşa s-ar putea defini, pe scurt, romanul lui Dan Lungu. Andi şi Marga s-au cunoscut într-o împrejurare ciudată şi locuiesc împreună de un an şi jumătate. Sînt tineri jurnalişti şi lucrează la acelaşi ziar dintr-un oraş de provincie, ea la pagina de mondenităţi, iar el la investigaţii. Deşi lucrurile între ei merg bine, într-o bună zi Marga dispare, lăsînd un sibilinic bilet de adio. În lipsa unei explicaţii raţionale, Andi apelează la un întreg arsenal de strategii ale uitării. Viaţa lui se complică şi mai mult odată cu întîlnirea unui grup de neoprotestanţi şi cu sentimentul că Dumnezeu e pe urmele sale. Tot răul e spre bine, iar finalul poveştii nu e neapărat fericit, ci doar altfel. Desigur, nu lipsesc maliţia, (auto)ironia şi umorul. Tulburător şi amuzant, înfiorat de nelinişti existenţiale şi cutreierat de psihologii accidentate, Cum să uiţi o femeie este, în acelaşi timp, o carte despre dizolvarea mizantropiei şi recucerirea inocenţei, despre toleranţă, despre cum se poate vorbi despre Dumnezeu în ziua de azi.
Dan Lungu (n. 1969), director al Muzeului Naţional al Literaturii Române din Iaşi, unul dintre cei mai apreciaţi şi mai traduşi scriitori români, membru al Uniunii Scriitorilor din România. La Polirom a publicat romanele Raiul găinilor (fals roman de zvonuri şi mistere) (2004, 2007, 2010, 2012), Sînt o babă comunistă! (2007, 2010, 2011, 2013), Cum să uiţi o femeie (2009, 2010, 2011), În iad toate becurile sînt arse (2011, 2014) şi Fetiţa care se juca de-a Dumnezeu (2014), volumele de proză scurtă Băieţi de gaşcă (2005, 2013) şi Proză cu amănuntul (2008) şi a coordonat, în colaborare, volumele Tovarăşe de drum. Experienţa feminină în comunism (2008), Str. Revoluţiei nr. 89 (2009) şi Cărţi, filme, muzici şi alte distracţii din comunism (2014). Cărţi ale sale au fost traduse în franceză, germană, italiană, spaniolă, poloneză, slovenă, croată, maghiară, bulgară, greacă, norvegiană şi turcă.
