Marţi, 15 martie 2016, ora 13.30, la sediul Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă (Bucureşti, str. Dem I. Dobrescu, nr. 11), Muzeul Național al Literaturii Române, în parteneriat cu Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, organizează Masa rotundă cu tema „G. Ibrăileanu: 1871-1936”. AgențiadeCarte.ro este partener media al evenimentului.
La această întâlnire, care marchează 145 de ani de la naşterea şi 80 de ani de la moartea marelui critic şi romancier, participă: acad. Eugen Simion, acad. m.c Mircea Martin, CS I Victor Durnea (Institutul de Filologie Română „A. Philippide”, Academia Română, Iaşi), cercet. Teodora Dumitru (Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”, Academia Română, Bucureşti) conf. univ. dr. Paul Cernat (Facultatea de Litere, Bucureşti). Moderator: conf. univ. dr. Ioan Cristescu, Directorul M.N.L.R.
Partener: Universitatea Hyperion – Facultatea de Arte
Parteneri media: Radio România Cultural, RFI, TV City, Observator Cultural, Contemporanul, AgenţiadeCarte.ro.
G. IBRĂILEANU (23 mai 1871, Târgu Frumos, j. Iaşi – 11 martie 1936, Bucureşti), critic şi istoric literar, eseist, prozator, traducător. Urmează cursurile primare la Bacău şi la Roman (unde continuă studiile gimnaziale). Elev la Liceul „Codreanu” din Bârlad, înfiinţează alături de câţiva colegi Societatea „Orientul” şi revista „Şcoala nouă”, ultima apărând la Roman. La această publicaţie debutează cu versuri, sub pseudonimul Cezar Vraja. Aceeaşi semnătură a folosit-o în studenţie, la Facultatea de Litere şi Filosofie din Iaşi (1891-1895), când colabora la revista „Munca” (din 1894 – „Lumea nouă”). Este perioada când îşi defineşte înclinaţiile de comentator al fenomenului literar, în revistele „Critica socială” şi „Evenimentul literar” (ambele din Iaşi).
A publicat două cărţi esenţiale pentru spaţiul public din ţară (Spiritul critic în cultura română, 1909) şi respectiv din Europa (Scriitori şi curente, 1909). A înfiinţat şi condus la Iaşi, alături de C. Stere, revista „Viaţa românească” din Iaşi (martie 1906), definită, până prin 1916 (când încetează prima serie), de programul poporanist. A fost spiritus rector al publicaţiei şi după deschiderea celei de-a doua serii (în 1920) şi după mutarea la Bucureşti (în 1930). Este numit profesor suplinitor la Facultatea de Litere şi Filosofie din Iaşi (din 1908) şi titularizat în 1912, după susţinerea doctoratului, cu teza Opera literară a domnului Vlahuţă. G. Ibrăileanu – care a evitat să-şi folosească prenumele în semnătură – a tipărit două cursuri universitare: Istoria literaturii române moderne (I-II, 1910-1911) şi Curs de istoria literaturii române moderne. Epoca Conachi (1920).
Alte scrieri: După război – Cultura şi Literatura (1921) şi Scriitori români şi străini (1926). Romancierul a oferit o capodoperă a literaturii române: Adela. Fragment din jurnalul lui Emil Codrescu (iul.-aug. 189…), publicată în 1933.
