Luni, 14 martie 2016, ora 20.00, la cafeneaua ZAI APRÈS CAFÉ (Strada Florimund Mercy, nr. 5), în cadrul lunii Francofoniei, Institutul Francez din Timișoara are bucuria de a-l invita pe artistul haitian BELO (Murat Jean Belony), un veritabil fenomen muzical în Haiti și Caraibe, să încânte publicul din România cu ritmuri de soul, reggae, jazz și ritmuri tradiționale haitiene.
Intrarea este liberă în limita locurilor disponibile.
Născut în 1979 în Haiti, Bélo este autor, compozitor și interpret. Autodidact, fără noțiuni muzicale, începe spontan să cânte la chitară și să asculte muzică variată : Bob Marley, Tracy Chapman, Buju Banton, Richard Bona…Învață singur și, cu răbdare și mult exercițiu, devine una dintre vocile cele mai cunoscute din Haiti.
Înregistrează primul album în 2005 intitulat Lakou trankil în care vorbește despre problemele care traversează țara sa. Stilul său este deja format, între reggae și raga, cu o nunață de soul. Albumul îi aduce un prim succes în Haiti și în Antilele franceze iar în urma concursului radiourilor francofone Radiofffonies este clasat printre cei mai buni 20 artiști francofoni. În anul următor primește premiul Découvertes al RFI (Radio France Internationale).
În 2008, Bélo lansează cel de-al doilea album al său, Référénces. Cu mai mult jazz și mai multe ritmuri tradiționale haitiene decît precedentul, albumul dovedește un real profesionalism al artistului și al muzicienilor săi. Colaborează cu basistul Richard Bona și cu saxofoniștii Jowee Omicil și Ed Calle. Textele revin asupra situației din țara sa, a copiilor, adesea victime ale nebuniei părinților.
Trei ani mai târziu, neobositul Bélo lansează și cel de-al treila album, Haiti Debout (Ridica-te Haiti!). Marcat profund de cutremurul care a zguduit țara sa la începutul lui 2010, muzicianul își dorește ca acest album să fie înainte de toate un mesager al speranței. Pe tot parcursul lui 2011 are foarte multe concerte în State Unite și Europa dar și în țara lui pentru refugiați. Încearcă să înființeze o școală de muzică în Haiti , el neavând șansa să fie învățat de către cineva cum să citească o partitură.
