Un tată, scriitor, și fiul lui, plecați în vacanță, pătrund în mod neașteptat într-un univers aparent paralel, cu reguli valabile doar acolo. Comunitatea pe care o întâlnesc cei doi aparținea unui sat care fusese strămutat la construirea barajului pentru un lac de acumulare.
Refuzând ruperea de obârșie, oamenii din fosta colectivitate revin în fiecare an și se așază în vatra satului timp de două luni cât durează secarea, în scop de cărățare, a lacului. O dată ce apele sunt retrase, apar în lumina soarelui ruinele a ceea ce cândva însemnase pentru ei acasă.
Deși înecat de soartă, sufletul satului nu vrea să moară; este ținut în viață de cei care, la rândul lor, se hrănesc din filonul său viu – o colectivitate aflată in căutare ființială. Locul în care te naști este o lume aparte pe care fiecare o poartă cu sine, univers în univers, infinit mic în infinit mare.
Romanul stă sub semnul apei. Întâlnirea celor doi – tată și fiu – cu strania comunitate are loc în toiul unei ploi puternice, iar despărțirea se produce tot pe ploaie. Ca și cum cerul ar fi vrut să spele orice nu avea legătură cu rostul instituit în acel nou spațiu-timp.
Descrierile au un mare impact vizual, imaginile se derulează în secvențe care curg într-o plăcută coerență. O carte ca un film.
Colonia (aproape ca un blues) a apărut în anul 2015 la Editura Vremea.
Cristina Poterășoiu
Categoric, de cumparat!