Poeta și jurnalista Clara Mărgineanu a trimis pe adresa redacției AgențiadeCarte.ro un text despre cel mai recent volum de poezie semnat de Liliana Hinoveanu. Este vorba despre ”Camera Dezastru” (Editura ”Aius”, Craiova, 2015). ”M-am împrietenit cu Liliana Hinoveanu prin poezia ei. Am fost pusă în situaţia frumoasă de a-i prezenta volumul ,,Doar împrumutând zborul” pe care de-abia îl citisem. Ştiind că este, deopotrivă, poetă şi jurnalist cultural am simţit-o din familia mea spirituală. Mă întrebam oare cum cântă ea la aceste două instrumente separat şi, uneori, în acelaşi timp. Am aflat, cu asumare, devotament şi foarte multă dragoste”, spune Clara Mărgineanu. Redăm, mai jos, textul integral.
”Liliana Hinoveanu este o fiinţă solară, entuziastă, deschisă şi energică. Atunci când o vezi, o cunoşti şi stai în preajma ei. Pare că mâinile nu i se dezlipesc de pe reportofon, mereu în căutare de subiecte, întâmplări cu rost şi oameni cu har.
Când i-am citit poeziile, am descoperit fiinţa sa lirică, reflexivă, interiorizată şi solitară în raport cu zgomotul preazilnic al lumii. Poeta Liliana Hinoveanu dezvăluie în poezie, o altă parte a fiinţei sale. Introspectă, de o sensibilitate acută, profundă şi discret sentimentală. Scrie atunci când îi trec rănile, aşa cum aşteaptă să îi treacă urmele măştilor pe care le-a purtat, cum spune într-un vers.
Volumul ,,Camera Dezastru” (Editura ”Aius”, Craiova, 2015) este spaţiul în care autoarea îşi concentrază memoria recentă în versuri dense şi memorabile , ”ca o sărbătoare şi ca o durere”. Pare că din experienţele dureroase, trăite acut, amplificat, cu inimă şi suflet de poet, Liliana Hinoveanu recompune în poezie sărbători ale bucuriei de a fi, de a fi fost, de a fi trăit. Chiar dacă este nevoie să înşurubeze în realitate, plăsmuirea născătoare de vers: ,,culegătorul de scoici visează şi acum perlele/ pe care mi le va pune la gât”. Fiecare volum al său mărturiseşte şi limpezeşte un segment semnificativ al existenţei, deasupra căruia eul liric al poetei zboară chiar şi cu aripi de împrumut, spre mai departe, de aceea ştie şi spune: ,,soarele prelung şi anemic/ îmi încurcă zborul în firele de nisip/ ce păstrează urma trupului tău/ dintr-o altă viaţă/ caută-mă/ între răsărit şi apus/ mă voi îmbrăca într-o viaţă nouă.” (Dimineaţa începe cu un zbor)
Diguri sparte, bucăţi de lemn inegale, miros de alge, ,,fluturi ce zboară nestingheriţi prin camerele ascunse ale dezastrelor” desenează peisajul interior al autoarei care ştie că intensitatea percepţiilor va deveni poezie: ,,îmi acopeream rănile cu pagini din cărţile pe care nu le-am scris niciodată”.
Poezia Lilianei Hinoveanu merită o audienţă mai largă, cu atât mai mult cu cât autoarea trăieşte în arena undelor din Studioul ,,Radio Craiova”. Acolo ea duce lupta inegală între valori şi vedete de carton, excesiv mediatizate care, uneori, trăiesc doar o vară. Liliana Hinoveanu pune în valoare oameni şi idei care ne fac viaţa mai frumoasă, iar la capătul anotimpului de vacanţă scrie: ,,umbra bărbatului călător/ se ia la întrecere cu umbra verii/ amândouă rămăseseră în mine/ ca două porţi din lemn masiv mereu închise”(Nisipul păstrază şi acum)
,,Camera Dezastru” este spaţiul necesar de recluziune pentru desprinderea pe verticală a unei poezii vitale şi emoţionante. Pentru că sunt sentimentală, voi cita şi din ,,Poemul de tabără” scris pe malul Dunării, în spaţiul binecuvântat în care am cunoscut-o pe Liliana Hinoveanu, la Calafat: ,,timpul trece-ntr-o poveste spusă pe un mal de gând/ şi iubirea verii noastre se ascunde-n toate când/ doar o seară mai trăieşte mistuită-n dor arzând.”
Îi doresc Lilianei Hinoveanu ca mistuirea sa prolifică să fie perpetuă, pentru a exorciza prin poezie, traumele de iniţiere ale existenţei cotidiene!”
Clara MĂRGINEANU