În Colecția Cogito a editurii Herald a apărut volumul ”Dialoguri asupra religiei naturale” de David Hume. Traducător: Alexandru Anghel.
Volumul de faţă cuprinde două texte fundamentale din opera marelui filosof scoţian: ”Dialoguri asupra religiei naturale ”- unde Hume pune în discuţie mai multe argumente filosofice importante în favoarea existenţei lui Dumnezeu, printre care argumentul teleologic şi cel cosmologic – şi ”Istoria naturală a religiei”, în care cercetează originea credinţei şi apoi urmăreşte dezvoltarea acesteia de la politeism la monoteismul dogmatic. Reunite, aceste două opere constituie cea mai zguduitoare critică la adresa argumentelor şi dogmelor religioase întreprinsă vreodată de un filosof. Relevanţa acestor două texte în dezbaterile actuale din domeniul filosofiei şi antropologiei moderne sunt o mărturie a influenţei şi fertilităţii gândirii unui autor care a scris un capitol important din cercetarea şi înţelegerea religiei ca fenomen natural.
***
„Ce nobil privilegiu pentru raţiunea umană să ajungă la cunoaşterea fiinţei supreme şi, pornind de la lucrarea vizibilă a naturii, să poată infera un principiu atât de sublim cum este creatorul! Dar să considerăm şi reversul medaliei. Să aruncăm o privire asupra majorităţii popoarelor şi epocilor. Să examinăm principiile religioase care au dominat de fapt în lume. Cu greu vom ajunge la convingerea că sunt altceva decât visele unor oameni bolnavi. Sau poate le vom considera mai degrabă nişte fantezii jucăuşe.”- David Hume
David Hume (1711-1776) a fost un filosof, istoric, economist şi eseist scoţian, cunoscut mai ales pentru empirismul şi scepticismul său filosofic. A reprezentat una dintre cele mai importante figuri din istoria filosofiei occidentale şi a Iluminismului scoţian. Hume este de obicei asociat cu John Locke, George Berkeley şi alţii în cadrul empirismului britanic. Opera şi gândirea sa i-au influenţat, printre alţii, pe Immanuel Kant (care spunea că analiza humeana a cauzalităţii a fost cea care l-a trezit din „somnul dogmatic”) şi pe Albert Einstein, care spunea că a fost inspirat de Hume când a formulat teoria relativităţii. Printre operele majore ale lui Hume se numără: ”A Treatise of Human Nature” (”Tratat asupra naturii umane”), 1739; ”An Inquiry concerning Human Understanding” (”Cercetare asupra intelectului omenesc”), 1748; ”An Inquiry concerning the Principles of Morals” (”Cercetare asupra principiilor moralei”), 1751; ”History of England” (”Istoria Angliei”), 1754. ”The Natural History of Religion” (”Istoria naturală a religiei”), 1757; ”Dialogues concerning Natural Religion” (”Dialoguri asupra religiei naturale”) postum, 1779. Multe dintre argumentele formulate şi temele discutate în aceste lucrări sunt încă dezbătute în literatura filosofică actuală.
