În Colecția Arhetip a editurii Herald a apărut o nouă ediție a volumului ”Misteriile lui Zalmoxis”, de Constantin Daniel.
“Misteriile antice la grecii vechi, la romani şi, în mare măsură, la egiptenii din Antichitate, au ajuns cu timpul să constituie adevărata religie a acestor neamuri, atunci când adorarea zeilor oficiali a căzut, mai mult sau mai puţin, în desuetudine.
Or, după mărturiile autorilor antici şi după cele ale autorilor moderni, tracii, în general, şi geto-dacii, în special, au avut misterii foarte dezvoltate. Mai mult, toate misteriile elenice existente la greci în epoca clasică erau de origine tracă, fiind create de traci şi impregnate de spiritualitatea tracă. De aceea, am considerat util să studiem aceste misterii ale geto-dacilor, care au constituit, de altfel, căaşi la greci şi la români, adevărata esenţă a religiei lor.”- Constantin Daniel
“Orientalistul Constantin Daniel intenţiona încă din 1985 să publice o lucrare dedicată cultului unei zeităţi traco-getice, Zalmoxis. Abia astăzi textul este gata de întîlnirea cu publicul, căci pentru prima oară lucrarea Misteriile lui Zalmoxis vede integral lumina tiparului – altfel, fragmente din ea fiind inserate în revistele vremii. Pornind de la puţinele mărturii existente (v. Herodot), Constantin Daniel ne propune o imagine convingătoare despre un cult dedicat unui zeu al misteriilor, aşa cum găsim în Orientul Apropiat şi în Grecia. Demersul orientalistului român vizează atît analiza acestui cult, cît şi plasarea sa în contextul cultural mai amplu al epocii. Interesul mărturisit al autorului se îndreaptă către radiografierea constantelor spirituale specifice religiilor şi comunităţilor trace, cu accentul pus pe lumea dacilor. Din acest punct de vedere, Zalmoxis apare ca o zeitate solară îndeplinind un important rol mîntuitor, el avînd puterea de a-şi recupera discipolii în vederea unei existențe de dincolo de moarte.
Credinţa în nemurire prezentă în ritul lui Zalmoxis este completată şi de o practică vizînd obţinerea unei austerităţi stoice în viaţa cotidiană, bazată pe o moralitate exemplară. Constantin Daniel subliniază descendenţa uraniană a zeului, asimilîndu-l lui Apollo, ca şi faptul că el ilustrează o ideologie religioasă ce se opune tradiţiilor hedoniste şi dionisiace de tip helenic. Cît priveşte substanţa concretă şi tehnică a ritualurilor de iniţiere în misterii, aceasta constă, potrivit autorului, în deprivarea senzorială a discipolilor prin claustrarea lor în grote întunecate, delirul şi viziunile induse astfel fiind omologate ca reprezentări şi mesaje transmise de divinitate.”- Valentin Protopopescu
„Lucrarea încearcă să expună o perspectivă extrem de spiritualizată asupra religiei şi comunităţilor trace, în general punând un accent special asupra lumii dacice. Această perspectivă îşi găseşte justificarea în rolul influent pe care Zalmoxis şi cultul său de mistere l-au avut asupra lumii trace. Zalmoxis este înfăţişat drept o zeitate solară căreia i se atribuie o importantă funcţie soteriologică, el fiind zeul în al cărui paradis vor ajunge, după moarte, sufletele celor iniţiaţi în misteriile sale.”- Ovidiu Cristian Nedu
Licenţiat al Facultăţii de Medicină (în 1941) şi al celei de Litere şi Filosofie (în 1948), Constantin Daniel a profesat ca medic psihiatru la Policlina Batiştei până la moartea sa. A devenit membru al Uniunii Scriitorilor din 1976. A fost preşedintele Asociaţiei de Studii Orientale.
În cuvântul înainte la lucrarea să Manuscrisele de la Marea Moartă, semitologul Athanase Negoiţă afirma următoarele: „Constantin Daniel a fost unul dintre cei mai autentici qumranologi. Deşi doctor în medicină (şi ce medic!), el era un magister şi în orientalistica antică. Studiile sale de orientalistică, apărute în atâtea cărţi şi reviste româneşti şi străine, l-au confirmat ca un mare savant”.
*
Scurtă notă autobiografică :
„Eu eram student la medicină şi audiam totodată cursurile Facultăţii de Filosofie din Bucureşti, când am început să mă apropii de orientalistică, în bună parte influenţat şi de profesorii Nicolae Predescu, Mircea Vulcănescu şi Mircea Eliade, care, fiecare în felul său, mi-au deschis câte o fereastră către domeniu. Eram conştient de faptul că pentru a te putea iniţia cât de cât în orientalistică trebuie să cunoşti bine câteva limbi străine care nu sunt tocmai la îndemâna oricui. Eu eram stimulat interior de cunoaşterea limbilor greacă şi latină – ceea ce nu-mi ajungea. Din această cauză, după ce am luat licenţa în sociologie, cu profesorul Dimitrie Gusti, am pornit serios la treabă: am început să studiez greaca veche, apoi slava veche, apoi ebraica (cu profesorul Meyer Halevy) şi aramaica, dezvoltându-mi-se gustul pentru egiptologie – pe care mi l-am satisfăcut deprinzând «alfabetul» de la profesorul Frenkian, singurul nostru specialist în egipteană veche.”- Constantin Daniel
