În perioada 3-6 octombrie 2015, Naționalul craiovean este invitat la Festivalul Internațional de Teatru de la Tbilisi (Georgia), unde va prezenta spectacolul « O furtună”, în regia lui Silviu Purcărete. Spectacolul va fi prezentat pe 4 octombrie, de la ora 20.00, la Teatrul Dramatic de Stat „Shota Rustaveli”.
„O furtună”, aclamatul spectacol al regizorului Silviu Purcărete a mai fost invitat în acest an la Festivalul Internațional de teatru, „Theaterstock”, de la Bacău, precum și la Reuniunea Teatrelor Naționale, Chișinău (19-22 septembrie 2015).
O furtună – după William Shakespeare
Adaptarea și regia: Silviu Purcărete
Scenografia: Dragoș Buhagiar
Muzica: Vasile Șirli
Distribuția (ordinea autorului)
Alonso, regele napolitan – Adrian Andone
Sebastian, fratele său – Cătălin Băicuș
Prospero, ducele legitim al Milanului – Ilie Gheorghe
Antonio, fratele său, ducele uzurpator al Milanului – George Albert Costea
Ferdinand, fiul regelui napolitan – Romanița Ionescu
Gonzalo, un bătrân sfetnic onest – Angel Rababoc
Adrian, Francisco, nobili – Cătălin Vieru
Caliban, un sclav sălbatic și hidos – Sorin Leoveanu
Trinculo, măscărici – Nicolae Poghirc
Stephano, un pivnicer bețiv – Constantin Cicort
Miranda, fiica lui Prospero – Sorin Leoveanu
Ariel, spirit aerian – Valentin Mihali
Spirite: Iulia Lazăr/Iulia Colan/Petra Zurba/Monica Ardeleanu
S-au folosit versuri din traducerile lui George Volceanov, Leon Levițchi, Ioana Ieronim, David Esrig, Silviu Purcărete
Sufleor: Bogdana Dumitriu
Asistenți:
Crista Bilciu (regie)
Vladimir Iuganu (decor)
Critice:
„Viziunile la Furtuna sunt total diferite. Este un text atât de bogat şi misterios, încât dacă acum ar trebui să mă mai apuc o dată de el, cred că aş găsi cu totul alte uşi prin care să intru. Este un labirint foarte ciudat. Sunt şi drumuri drepte, şi întortocheate, iar de fiecare dată ajungi în acelaşi loc, însă tot timpul descoperi alte faţete.”- Silviu Purcărete, interviu realizat de Cristiana Gavrila, revista Bewhere
„Este cu deosebire emoţionant momentul în care Ariel îl sfătuieşte pe Prospero să curme încercările la care i-a supus pe naufragiaţi şi să ierte crimele din trecut. Într-o conversaţie particulară, Valentin Mihali mi-a relatat cum a gândit, împreună cu Ilie Gheorghe, relaţia dintre personaje: e ca şi cum doi bătrâni singuratici, vecini de bloc, s-ar ajuta unul pe celălalt, mai cumpărându-şi unul altuia câte o pâine, mai schimbând o vorbă, mai plângându-se de lipsuri, mai bârfindu-i pe ceilalţi colocatari. De altfel, Prospero nu vizează doar răzbunarea, ci mai ales rezolvarea situaţiei fiicei sale, care, dacă nu se mărită repede cu un partener acceptabil, ajunge fără doar şi poate în patul lui Caliban… ”- Adrian Mihalache, O furtună la Izmir, revista SpectActor, nr.
„Prospero este centrul universului în spectacolul de la Craiova. Un fel de magician care la sfârşit depune armele şi se scufundă în somn, orice ar însemna somnul… Dintre toate personajele din scenă, el este singurul construit ca un om real: un bărbat îmbrăcat în costum de casă, cu tichie în cap, care doarme într-un fotoliu şchiop, se trezeşte şi visează un vis populat cu personaje ciudate, se joacă puţin cu ele, le manipulează şi la sfârşit îşi aşază la loc în geamantanul de clovn nasurile roşii şi se întoarce în somn. Pierdut prin muntele de hârtii pe care magia din vis le-a fabricat.”- Monica Andronescu, Yorick, 20 February 2012
Regizor interpret, Silviu Purcărete a pornit în construcţia mizanscenei de la replica lui Trinculo, spusă undeva pe la jumătatea spectacolului: „E-o insulă sărită de pe fix!”. Descrierea permite multe, orice, în cadrele lucrării shakespeariene, a cărei elasticitate de semnificaţie îngăduie conceperea unui spectacol ingenios ca abordare şi valoros ca realizare. Protagonistul e un Prospero aflat în ultimii ani ai vieţii, un bătrâtn al cărui ritm încetinit de etate se transferă şi în dinamica mai lentă a spectacolului, iar percepţia lui asupra lumii transmite o stare predominant sumbră. Magicianul e caracterizat prin trăsăturile mai puţin frumoase ale ultimei etape din parcursul uman terestru. Uneori ai impresia că tot ce se petrece e doar rezultatul închipuirii lui, că urmărim o iluzie.- Oltița Cântec, revista SpectActor, nr. 2/2012
De la punerea în scenă a lui Giorgio Strehler, este una dintre cele mai rafinate şi perfect compuse viziuni ale acestei drame. Plasticitatea “Furtunii” ne permite să ne desprindem de realitateşi să simțim teatrul adevărat. Ideea scenografului Dragoş Buhagiar de a îmbrăca spectacolul într-un costum din secolul al-XVlll-lea a fost foarte bună. În ceea ce priveşte recuzitele şi scenografia, cu toate că este mai modestă, ne impresionează enorm.- Marcin Miętus, Balkanistyka.org
Purcărete nu se grăbeşte, te lasă să contempli următoarele secvențe. De asemenea, creează o atmosferă pe care spectatorii polonezi o pot cunoaşte din filmele lui Jerzy Has sau din povestirile lui Schulz. “Furtuna” poate fi un spectacol autotematic. Avem impresia că românii povestesc nu numai despre teama privată a autorilor ci a tuturor oamenilor şi despre capacitatea noastră de a crea, despre granițele ei, posibilitățile de a regiza viața proprie şi de a păstra amintirile. Un spectacol excelent din Craiova este un discurs artistic matur atât din partea regiei şi a actoriei cât şi din partea scenografiei (Dragoş Buhagiar).- Szymon Spichalski, Teatr dla Was
Frumoasa şi minunata lume a lui Purcărete. Cel mai interesant personaj a fost creat de Sorin Leoveanu care a jucat Caliban şi Miranda. Ceilalți actori au jucat cam la acelaşi nivel. Cele mai importante elemente ale spectacolului lui Silviu Purcărete: idei simple, joc în teatru, spectatorul fermecat de ceea ce constituie esența teatralității întâlnirii. Este plăcut să pleci de la teatru cu sentimentul că ai participat la schimbările secrete ale personajelor ale căror esență nu poate fi verbalizată uşor şi repede. Asemenea unui vis neliniştit care poate oprima de mai multe ori…- Katarzyna Wysocka, PortKultury.pl
Regizorul Silviu Purcărete a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti (1974, clasa prof. Valeriu Moisescu). A lucrat la Piatra Neamţ, Constanţa, Bucureşti şi, din 1988, la „Teatrul Naţional” din Craiova, unde a realizat spectacolele care l-au consacrat, după 1990, pe plan mondial: „Piticul din grădina de vară” de Dumitru Radu Popescu (1989) şi „Ubu Rex cu scene din Macbeth” de Alfred Jarry şi William Shakespeare (1990), urmate, la acelaşi teatru, de „Titus Andronicus” de Shakespeare, „Phaedra” după Euripide şi Seneca, „Danaidele”şi „Orestia” de Eschil, „Noaptea de la spartul târgului” (A douăsprezecea noapte), „Măsură pentru măsură” de Shakespeare, „O furtună”, de W. Shakespeare.
Alte spectacole: „Richard al III-lea” de Shakespeare, „Decameronul” după Boccaccio, „Trei surori” de Cehov, „Don Juan” de Molière, „Troilus şi Cresida” de Shakespeare, „Pilafuri şi parfum de măgar” după „O mie şi una de nopţi”, „Cumnata lui Pantagruel” după prozele lui François Rabelais, „Faust” de J.W. Goethe (2007, la Teatrul Naţional ”Radu Stanca” din Sibiu, spectacol care a obţinut un notabil succes la Festivalul de la Edinburgh, ediţia 2009), „Aşteptându-l pe Godot” de Samuel Beckett, „Metamorfozele” după Ovidiu, precum şi spectacole de operă. A lucrat la teatre din Anglia („Royal Shakespeare Company”, „Nottingham Playhouse”), Austria („Burgtheater”), Franţa („Théâtre de l’Union”), Norvegia (Teatrul Naţional din Bergen, „Det Norske Teatret”, Oslo), Portugalia („Teatrul Naţional São João”), Ungaria (Teatrul „Katona József” din Budapesta şi Teatrul „Csokonai” din Debrecen), precum şi la Operele din Bonn, Cardiff, Viena, Essen. În 1996 devine director al Centrului Dramatic din Limoges, pentru care produce câteva spectacole şi unde creează o şcoală pentru tineri actori.
Este distins cu Ordinul Steaua României în grad de Comandor şi cu titlul de Chevalier des Arts et des Lettres, în Franţa. A obţinut Premiul Criticii şi Premiul pentru excelenţă artistică al „Fundaţiei Hamada”, în cadrul „Festivalului Internaţional de la Edinburgh” (1991), Premiul pentru cel mai bun spectacol străin la „Festivalul Americilor” de la Montreal (1993), Premiul „Golden Globe Peter Brook” pentru cea mai bună regie teatrală (1995), Premiul Criticii la Festivalul de teatru de la Dublin (1996), Premiul special al juriului la Festivalul Internaţional Shakespeare de la Gdansk (2006), Premiul UNITER pentru Cea mai bună regie (1993 şi 2005) şi Premiul UNITER pentru Excelenţă (1997 şi 2010 – cu echipa spectacolului „Faust” al Teatrului Naţional „Radu Stanca” din Sibiu), Premiul Golden Wreath, Festivalul MESS-Sarajevo (2006), iar în 2012 primește Premiul Herlad Angel Award al Festivalului Internațional de la Edinburgh pentru producția „Călătoriile lui Gulliver”.
