Duminică, 11 octombrie 2015, de la ora 17.00, Nora Iuga va citi în cadrul „Serilor Literare în Casa Costa-Foru” (Aleea Dealul Mitropoliei, nr. 7, Bucureşti) un fragment din cel mai recent roman al său, ”Harald şi luna verde”, apărut în 2014 la Editura Polirom, în colecţia „Fiction Ltd.”. Lectura va fi urmată de un dialog cu publicul, moderat de Miruna Vlada. Intrarea este liberă.
Evenimentul e parte a proiectului „Fațadele sînt ale comunității”, organizat de Dincolo de Faţade (17 septembrie -15 octombrie 2015).
Gravitînd în jurul imaginii obsedante a balonului verde de pe scena unui spectacol de balet, cartea Norei Iuga este un roman-puzzle format din amintiri, scrisori şi fragmente de jurnal, care, împreună, creează o poveste captivantă şi cutremurătoare ce se întinde de-a lungul întregului secol XX. Pendulînd neîncetat între diferite planuri temporale, naraţiunea se fărîmiţează într-o multitudine de cioburi care oglindesc faţa fascinantă şi în acelaşi timp hidoasă a lumii în care trăim.
„Poeta româncă este o descoperire pentru spaţiul de limbă germană – este literatură de înaltă clasă, literatură la superlativ! Înregistrează tot ce i-au hărăzit amintirile rele, prezentul rău. Vorbeşte de case cu ferestre care prevestesc nenorociri, de pîlniile gramofoanelor care «înghit kilometri de tăcere». După căderea regimului Ceauşescu a rămas la fel – altfel decît ceilalţi –, nu şi-a luat drept ţintă opoziţia. A folosit libertatea nouă, a folosit şi formule noi de expresie. E normal să aşteptăm cu nerăbdare apariţia în limba germană şi a altor romane ale acestei autoare. Limba ei este imprevizibilă, capricioasă, ascunde un mare mister. Miracolul se săvîrşeşte într-un flux continuu, de fapt, în poezia ei de neîntrerupt. Cum spune autoarea citîndu-l pe Oscar Wilde: «Un capriciu durează mai mult decît o pasiune». Cît de periculoase, cît de superbe sînt capriciile acestei scriitoare!” (Harald Hartung, Frankfurter Allgemeine Zeitung)
Nora Iuga, poetă, prozatoare şi traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România. Autoare a mai multor volume de poezie – Vina nu e a mea (1968), Captivitatea cercului (1970), Scrisori neexpediate (1978), Opinii despre durere (1980; Premiul USR), Inima ca un pumn de boxeur (ed. I, 1982; ed. a II-a, 2000), Piaţa cerului (1986), Cîntece (1989), Cîinele ud e o salcie (Cartea Românească, 2013) – şi de proză – Săpunul lui Leopold Bloom (ed. I, 1993; ed. a II-a, Polirom, 2007; Premiul USR), Sexagenara şi tînărul (ed. I, 2000; ed. a II-a, Polirom, 2004, 2012; Premiul USR), Fasanenstraße 23 – O vară la Berlin (2001), Lebăda cu două intrări (2004), Hai să furăm pepeni (Polirom, 2009), Berlinul meu e un monolog (Cartea Românească, 2010) – , precum şi a poemului-roman Fetiţa cu o mie de riduri (2005; Premiul revistei Cuvîntul). În 2007 a primit Premiul Friedrich-Gundolf, oferit de Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung, o recompensă care se acordă tuturor celor care contribuie la răspîndirea culturii germane în lume. A tradus din August Strindberg, E.T.A. Hoffmann, Nietzsche, Knut Hamsun, Barbara Bronnen, Elfriede Jelinek, Herta Müller, Ernst Jünger, Oskar Pastior, Günter Grass, Aglaja Veteranyi.
Pe 30 septembrie 2015, Nora Iuga a fost distinsă cu Ordinul Crucea de Merit a Republicii Federale a Germaniei, drept recunoaştere a înaltei sale contribuţii în plan literar la consolidarea relaţiilor culturale româno-germane.
Evenimentul va avea loc în cadrul proiectului pilot „Faţadele sînt ale comunităţii”, un proiect ce explorează modalitățile prin care o veche casă boierească – Casa Costa-Foru – poate fi repusă în circuitul urban și social prin aducerea laolaltă a comunității celor interesați – sau cel puțin curioși – să descopere locuințele bucureștene de-altădată. Prin contribuții punctuale, revitalizarea devine un efort comun de apropriere – chiar și temporară – a unui spațiu social și cultural odinioară activ pe scena orașului. „Fațadele sînt ale comunității” este un proiect Dincolo De Fațade realizat în parteneriat cu Ordinul Arhitecților din România – filiala București și cu Asociația Arché și este parte din Anuala de Arhitectură 2015.
