Miercuri, 7 octombrie 2015, ora 12:00, la Palatul Suţu, va avea loc vernisajul expoziției “Vindecări miraculoase – Ion Ţuculescu”. Expoziția poate fi vizitată în perioada 7 octombrie- 30 noiembrie 2015.
Muzeul Municipiului Bucureşti prezintă o nouă expoziţie în seria “Vindecărilor Miraculoase”! De data aceasta este adus în faţa publicului, pictorul Ion Ţuculescu.
Pentru Ion Ţuculescu apropierea de pictură s-a produs în anii liceului când, alături de fratele său Şerban şi pictorul local A. D. Hagiu, a deschis o expoziţie în Palatul Prefecturii din oraş. Cu banii obţinuţi din vânzarea unor tablouri, a efectuat o excursie cu şcoala în Italia, eveniment care i-a prilejuit descoperirea entuziastă a capodoperelor Renaşterii şi Barocului dar care, pe de altă parte, i-a iscat serioase îndoieli privind vocaţia sa de artist. Cu toate astea, în 1926 a participat cu peisaje şi naturi moarte la „Expoziţia Cercului artistic oltean”.În anii următori Ţuculescu s-a consacrat cu temeinicie ştiinţei. În 1928 s-a înscris la Facultatea de ştiinţe naturale din Bucureşti iar un an mai târziu şi la Facultatea de medicină, urmând studii pe care le va absolvi în paralel. Revine asupra îndeletnicirilor sale artistice în anii 30 inspirat fiind şi de vedutele mediteraneene pe care le descoperă cu prilejul unor călătorii în Turcia, Palestina, Egipt şi mai ales în Grecia unde, mărturiseşte apoi, „aproape întotdeauna nu pictam decât peisaje însorite. Iubeam culoarea. În armoniile mele de atunci predomina albastrul blând şi catifelat al cerului grecesc.”
Începând cu 1938, data primei sale expoziţii personale, încurajat fiind şi de aprecierile elogioase ale unor personalităţi marcante precum Marius Bunescu, Petru Comarnescu, Nicolae Iorga şi George Oprescu, depăşeşte definitiv complexul „autodidactului” şi se dedică cu înflăcărare picturii, afirmându-se printre novatorii generaţiei sale. Timp de un deceniu Ţuculescu deschide şapte expoziţii personale – ultima, în 1947 – şi participă la numeroase expoziţii tematice sau de grup din ţară şi străinătate.
Pe cât de efervescentă expoziţional a fost decada ce a precedat anul 1947, pe atât de „încremenit” se va dovedi următorul deceniu în ceea ce priveşte vizibilitatea operei sale. O dată instaurat realismul socialist pictura lui Ţuculescu va fi repudiată şi, în ciuda unor concesii de ordin tematic, pe care artistul le admite circumstanţial, el nu va mai expune până în 1957 în cadru oficial.
Ultimii ani, când în sfârşit i se permite să expună – i-au fost admise lucrări la expoziţii de grup în 1957, 1959, 1960 şi 1962. În 1962 Ion Ţuculescu se stinge din viaţă şi este îngropat la Cernica, în cavoul familiei Galaction. În 1965 o retrospectivă dedicată întregii sale activităţi artistice va fi deschisă la sala Dalles din Bucureşti. Itinerată după aceea la muzeele de artă din Iaşi, Craiova, Timişoara, Sibiu, Târgu-Mureş, Cluj şi Constanţa, marea expoziţie postumă a impus definitiv marelui public creaţia unuia dintre cei mai autentici pictori români postbelici. Odată cu participarea lucrărilor sale la însemnate expoziţii de artă românească în străinătate în deceniile şapte şi opt – printre care notorie a fost prezenţa la Bienala de la Venezia din 1966 – opera sa s-a impus şi peste hotarele României.
