În Colecția „Biblioteca de Literatură Neoelenă” a Editurii Omonia, a apărut volumul ”Poeme”, de Iota Partheniou, ediție bilingvă. Cuvânt-înainte: Apostolos G. Papaioannou. Traducere: Valeriu Mardare. Postfaţă: Andreas Rados. Cu un cuvânt al poetei la ediţia românească.
Colecţia „Biblioteca de Literatură Neoelenă” a Editurii Omonia s-a îmbogăţit recent cu o nouă ediţie bilingvă, cuprinzând o selecţie din creaţia uneia dintre cele mai cunoscute poete epirote, Iota Partheniou.
Cunoscută în patria sa, dar şi în ţările unde poezia ei a călătorit prin traduceri. Între aceste ţări se numără şi România, poeta fiind în repetate rânduri prezentă cu versuri în paginile publicaţiilor literare româneşti şi cu precădere ale celor din Iaşi, unde există mulţi prieteni devotaţi ai operei sale.
Născută în localitatea Melingoi, în apropiere de vechea Dodonă, unde şi-a petrecut copilăria, s-a stabilit ulterior cu familia în capitala Epirului, Ioannina. A urmat studii pedagogice la Atena şi la Salonic, lucrând apoi în învăţământul public ca educator şi consilier şcolar.
În paralel cu poezia – „avangardistă şi în perpetuă mişcare”, în opinia exegeţilor operei sale–, a cultivat eseul şi literatura pentru copii. De la debutul din 1981 (cu Particule) a publicat, la Atena sau Ioannina, cinci plachete poetice (cea mai recentă, În faptul nopţilor, din trup să fii, datează din 2012), salutate entuziast de critica literară şi încununate cu prestigioase distincţii în Grecia şi străinătate.Versuri ale ei au fost traduse în italiană, poloneză, română, albaneză, arabă.
Ediţia recent apărută la Bucureşti cuprinde toate elementele pentru a înlesni apropierea cititorului român de creaţia poetei epirote. În studiul introductiv, sugestiv intitulat „Strălucire şi lumină – Opera poetică a Iotei Partheniou”, Apostolos G. Papaioannou, profesor la Universitatea din Ioannina, stăruie asupra particularităţilor poeziei Iotei Partheniou, cu cele două axe ideologice fundamentale – „memorie istorică şi iubire”. „Motivele poetei îşi au rădăcinile în emoţia autentică, care se sprijină pe stări veritabile, neamestecate. Autoarea – conchide A. G. Papaioannou –în mod neîndoielnic o poetă înzestrată cu multiple posibilităţi şi calităţi, ocupă un loc foarte important în poezia şi, în general, în literatura neogreacă.” Postfaţa („Poezia Iotei Partheniou – o provocare lirică”) aparţine profesorului ieşean Andreas Rados, în opinia căruia „poezia Iotei Partheniou – această voce poetică feminină rafinată şi subtilă – se deplasează între tradiţie şi modernism”. Textul lui Andreas Rados, publicat iniţial în revista „Vatra Epirului”, a fost tradus de Amalia Voicu. Traducerea poemelor a fost realizată, cu talent, inspiraţie şi dăruire, de Valeriu Mardare, care are la activ transpuneri izbutite din creaţia altor poeţi greci (Nasos Vayenas, Gheorghios Vafopoulos, Kostas Uranis). O menţiune pentru inspirata copertă, a cărei ilustraţie („Călătoria”) poartă semnatura artistei ieşene Mihaela Ştirbu.
În cuvântul la ediţia românească („Traducerea, ca un scump dar”), poeta notează: „Traducerea, faptă de iubire şi operă artistică, reprezintă pentru poezia mea şi pentru călătoria ei prin ţara Dunării albastre şi a lui Mihai Eminescu, un scump dar. Această operă aparţine ambelor noastre ţări – Greciei şi României”.