Miercuri, 16 septembrie 2015, de la ora 18.00, Teatrul Național Craiova vă invită să-l comemorăm împreună pe marele scriitor Ion D. Sîrbu, la împlinirea a 26 de ani de la moartea acestuia. Evenimentul va avea loc la sala care poartă numele scriitorului. Actorul Zoltan O. Butuc va susține concertul ”Vechi povestiri minerești”, de Ion D. Sîrbu, poveşti de care sufletul se umple iar mintea se poate mira, cu expresia actorului, extrase din audiobook-ul cu acelaşi nume.
Cu pasiunea și implicarea care-l caracterizează, cu dorința de a-i apropia pe oameni de autentica lor viață, Zoltan O. Butuc va omagia astfel personalitatea scriitorului, secretar literar al TNC timp de 9 ani, printr-un spectacol în care muzica și poveștile îngemănate își propun să fie ”o reverență în fața limbii române și a tainicei limbi a Basmului românesc.”
Intrarea publicului este liberă.
Zoltan Octavian Butuc s-a născut pe 2 iulie 1969, în Brașov. În 1995 a absolvit IATC București.
În 1993 i s-a decernat premiul pentru debut al UNITER pentru rolul din spectacolul Ora lynxului de Per Olov Enquist, jucat la Teatrul Odeon; în 1996 a primit Premiul Fundației Tofan pentru Teatru și Film.
A interpretat roluri memorabile în spectacole din dramaturgia unor W. Shakespeare, Sarah Kane, Ernesto Sabato, Panait Istrati, Bertolt Brecht, Vlad Zografi, Carlo Goldoni, Sam Shepard, Luigi Pirandello, Cezar Petrescu, M. Bulgakov, A. Strindberg etc. A jucat în numeroase filme românești și străine. Selectiv: Prea târziu (regia, Lucian Pintilie), Triunghiul morții (regia, Sergiu Nicolaescu), Damen Tango (regia, Dinu Tănase), Amen (regia, Costa Gavras), Ces amours la (regia, Claude Lelouch), Cendres et sang (regia Fanny Ardant), Bunraku (regia Guy Moshe), Seven seconds (regia Simon Fellows), Swenney Todd (TV), Anaconda (3 & 4) etc.
A performat în spectacole alături de maeștri ai muzicii românești:
„Muzicǎ şi Poezie Contemporană”, cu Mircea Tiberian și Paul Daian, 1997; „Blues și Poezie”, cu A.G. Weinberger , 1998 „Îngeri în inchisoare”, cu Mihai S. Gruia, Radu Bânzaru, Grigore Leşe, Teatrul ACT, 2004; „Pentru cei care iubesc Limba Poezească, 2012 (până în prezent); „Adâncuri Vibrate” cu Adrian Naidin, 2012; „Cântece și Cânticele”, cu Maria Răducanu, 2012 (până în prezent); „Purtătorul de cuvinte”, cu Ioan Gyuri Pascu, 2013 – 2014.
„… am fost în mină înainte să citesc I.D. Sîrbu, grație prieteniei, a înțelesurilor deja comune asupra vieții cu cei de-acolo… Asta am văzut și tot acest aspect îl regăsesc cu mare voluptate exprimat în scrierea lui Sîrbu. O mare iubire pentru oamenii locurilor și locurile oamenilor. Un patriotism neforțat, încântător, slăvit într-o aleasă limbă română. O filosofie conținută traversează cele mai banale povestioare sau aspecte ale poveștii. Uriaș în simplitate, nefiind simplist pe niciunde…”– Zoltan Butuc
Ion D. Sîrbu, n. 28 iunie 1919, Petrila, jud. Hunedoara – m. 17 sept. 1989, Craiova.
Prozator şi dramaturg. Fiu al minerului Ioan Sîrbu şi al Ecaterinei (Glaser) Sîrbu. Liceul la Petroşani; Facultatea de Litere şi Filosofie (1940–1945), în cadrul Universităţii din Cluj, vremelnic mutată la Sibiu. Îi vor fi profesori, între alţii, Lucian Blaga, Liviu Rusu, D. Popovici, Onisifor Ghibu, D. D. Roşca, Nicolae Mărgineanu; face războiul pe ambele fronturi, între două lupte îşi dă şi câte un examen şi îşi ia licenţa cu „magna cum laude” (9,71) cu teza De la arhetipurile lui C. G. Jung la categoriile abisale ale lui Lucian Blaga (1945), îşi pregăteşte doctoratul cu lucrarea Funcţia epistemologică a metaforei, la Lucian Blaga; Seminarul Pedagogic Universitar, la Cluj (1948); asistent şi conferenţiar universitar la Universitatea din Cluj (1946–1949); îndepărtat din învăţământul universitar, va funcţiona, între anii 1950–1955, ca profesor de liceu şi şcoală medie la Baia de Arieş şi Cluj; redactor la Revista de pedagogie (1955) şi la revista Teatrul (1956-57); arestat la 16 sept. 1957, pentru „omisiune de denunţ“, va fi anchetat, apoi judecat şi condamnat la un an închisoare. În 1958, după ispăşirea pedepsei, la Jilava, va fi iar arestat. Anchetat, în cadrul Secţiei scriitori şi intelectuali dificili, de cpt. Enoiu şi cpt. Tudor Vornicu, i se va înscena un al doilea proces, pentru delictul de „uneltire contra ordinei sociale“, fiind condamnat la 7 ani închisoare corecţională şi 4 ani interdicţie corecţională, cu suspendarea drepturilor. Încarcerat la Gherla, până în 1960, se va afla, pe rând, până la sfârşitul detenţiei, în lagărele de muncă de la Stoeneşti, Strâmba, Grindu, Periprava. Eliberat prin graţiere (februarie 1963), este trimis cu „domiciliu obligatoriu“ la Petrila. Din septembrie acelaşi an, muncitor necalificat în subteran (vagonetar), la Mina Petrila, apoi şef serviciu producţie la Teatrul de Stat din Petroşani (ianuarie – iulie 1964). Secretar literar la Teatrul Naţional Craiova (august 1964 –noiembrie 1973, când va fi pensionat).
Se stinge din viaţă la 17 septembrie 1989, în Craiova, după o lungă şi chinuitoare suferinţă, ca urmare a unui cancer pe vălul palatin.
Cunoscut în timpul vieţii mai mult ca dramaturg – a publicat trei volume de teatru (Teatru, 1976; Arca Bunei Speranţe, 1982; Bieţii comedianţi, 1985) – decât ca prozator, Ion D. Sîrbu este printre foarte puţinii scriitori români pe care revoluţia nu i-a găsit cu sertarele goale.
Volumelor de proză publicate antum (Concert, 1956; De ce plânge mama?, roman pentru părinţi şi copii; Povestiri petrilene, 1973; Şoarecele B şi alte povestiri, 1983; Dansul ursului, roman pentru bunici şi copii, 1988), li se vor adăuga, după 1990: Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, Editura Scrisul Românesc, Craiova (vol. I, 1991 ; vol. II, 1993);Adio, Europa!, roman, Editura Cartea Românească, Bucureşti (vol. I, 1992; vol. II, 1993); Lupul şi Catedrala, roman, Editura Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1995; Traversarea cortinei, corespondenţă cu Ion Negoiţescu, Virgil Nemoianu, Mariana Şora, Ediţie îngrijită de Virgil Nemoianu şi Marius Ghica, Editura de Vest, Timişoara, 1994; Scrisori către bunul Dumnezeu, Dosar îngrijit de Ion Vartic, Biblioteca Apostrof, Cluj, 12/1996; Printr-un tunel,Corespondenţă Ion D. Sîrbu – Horia Stanca, Ediţie îngrijită şi cu postfaţă de Dumitru Velea, Editura Fundaţiei CulturaleIon D. Sîrbu, 1997; Iarna bolnavă de cancer, un roman epistolar gândit de Cornel Ungureanu, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 1998, ş. a.
Recent, a apărut Opere. I. Jurnalul unui jurnalist fără jurnal. II. Corespondenţă, ediţie îngrijită, cronologie şi note de Toma Velici, în colaborare cu Tudor Nedelcea; introducere de Eugen Simion, Academia Română, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, Bucureşti, 2013.
